joi, 27 decembrie 2012

Microrevelion 2013

64 de comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu,pensionarul

    De tot ce se-ntampl-acuma,dac-aş fi avut habar,
    N-aş fi vrut cu siguranţă,să ajung pensionar,
    Ştiu că o urare spune,cu bună intenţie,
    Dup-o viaţă greu muncită,s-ai mulţi ani de pensie.

    Aşa spune doar urarea, de fapt în realitate,
    Pensia doar pentru unii este o normalitate,
    Pentru marea masă însă,viaţă de pensionar,
    E o grea dezamăgire,un adevărat coşmar.

    Ei,această mare masă,pensia ce-are,se ştie,
    Jumătate din salariul minim pe economie,
    Ruşinaţi,în neputinţă,mulţi din ei nu pot să creadă,
    C-au ajuns la bătrâneţe,prea mult spus,biata cireadă.

    Fiecare se descurcă,rău sau foarte rău ,cum poate,
    Bucurându-se de altfel şi grăbindu-se spre moarte.
    Şi eu,unul din cei care am muncit pentru mai bine,
    Astăzi sunt scârbit de soarta,de necaz şi de ruşine.

    Diplom- a ajuns o glumă,cine-am fost nu mai contează,
    Sunt doar masă de manevră,atunci când se mai votează,
    În rest,nimeni n-are vreme,să mai vadă să mai ştie,
    Ce-i cu noi pensionarii,ce-am fost ieri…,o Românie!

    De fapt chiar şi România,vreme multă nu mai are,
    Cu-aşa derbedei politici,este cert că va dispare,
    Am spus asta să se ştie,cu speranţa că-ntr-o zi,
    Pentru toată mascaradă,vinovaţii vor plăti.
    Nicolaie Ionescu
    Bacau-15.10.2017

    RăspundețiȘtergere



  3. Cu părere de rău.

    Iată-ne fraţilor la timpul,când trebuie să achităm
    Facturile prostiei noastre,chiar din ce nu avem să dăm,
    Că în concepţii elevate,ca să ajungi apreciat,
    Nevoie e să dai tot celor,liber să fii…,te-au ajutat.

    Râzând de noi unii prin spate,mâna şi-au dat uneltitor,
    Şi ne-au chemat în a lor ţară,să le rămân-a noastră, lor,
    Noi sclavi la ei,făcând de toate,de capete mereu plecaţi,
    Iar ei,stăpâni la noi în ţară,cu moft de privilegiaţi.

    Acele iude chiar ce soarta ne-au dat la schimb pentru hoţii,
    Încet ,dar sigur azi pierd totul şi mor bolnavi în puşcării.
    Nu cred că şi-au primit răsplata,atâta cât au meritat,
    Ca noi românii niciodată nu vom mai fi ce-am fost odat'!

    De trei decenii ce trecură,am fost minţiţi şi înşelaţi,
    Că merge pe o cale bună,frumoasa ţară din Carpaţi,
    Că e grădina celor sfinte,acest meleag de toţi visat,
    De fapt o ţar-a suferinţei,iar noi,un neam expropriat.

    Unde mai pui, capac la toate,ca şi cum n-am avea habar,
    Am acceptat de bună voie,un alt scenariu de coşmar,
    Că doar o clipă ne desparte,în prima linie să fim ,
    Într-un război fără izbândă,noi fiind actorii ce murim.

    Târzie e orice căinţă,blocat e drumul înapoi,
    Nu mai avem decât o cale,de-a fi din nou martiri eroi,
    De fapt că să pierim că prostii,împinşi din spate-ameninţaţi,
    Să apărăm cu pieptul nostru gol,colonia din Carpaţi.

    În fond ce rost mai are viaţă,când este fără viitor,
    Când libertatea e o glumă,pe care mulţi nu o mai vor:
    Avem atâta libertate şi chiar mai multă de-am avea,
    Pe un tărâm al sărăciei,ce naiba să mai faci cu ea!

    Nicolaie Ionescu
    Bacau,13.10.2017

    RăspundețiȘtergere

  4. E credinţa adevărata cale?

    Ce viaţă o mai fi şi asta,
    Cu rugăciune şi cu post,
    În timp ce alţii mint şi fură
    Şi chiar ucid pentru-al lor rost.

    Cu plecăciune şi speranţa,
    Pentru o minunată zi,
    Dar care azi nu-i programată,
    Ci doar în timpul ce-o veni.

    Pana si popii rad de mine,
    Cand vad cat sunt de aplecat,
    Dar le convine ,cand in locu-mi,
    Au totul,dar nimic de dat.

    O viaţă am muncit ca prostul,
    În fum, în zgomot şi ulei,
    Flămând ,cu datorii,migrene,
    În schimbul doi şi schimbul trei,

    Cum Dumnezeu să nu faci spume,
    Acum cu pensii de rahat,
    Când banii nu-mi ajung de pâine,
    Da'păi de-un trăi civilizat.

    Mă uit cu jind când trec adesea,
    Pe lângă pe lângă porţile de fier,
    Ale borfasilor din clanuri,
    Când eu am strâns averi în cer.

    Când văd pe marile ecrane,
    Actori politici plin de bani,
    În timp ce eu sunt cerşetorul
    Rătăcitor de-atâţia ani.

    Destul cu ruga şi cu plânsul,
    Şi cu speranţe de doi lei,
    E timpul desteptarii mele,
    Cu alt destin şi-alte idei.

    De mâine ies la drumul mare,
    Şi fac ce trebuia să fac,
    Drept la belşug să cer şi soare,
    Că,zău,m-am săturat să tac.

    RăspundețiȘtergere
  5. Noi,generaţia de sacrificiu

    Când comunismul era-n floare,
    Era la modă o deviză,
    Ce inducea lumea-n eroare,
    Ţinând-o permanent în priză.

    Deviza mobilizatoare
    Justificând acel supliciu:
    Noi generaţia cea care
    Eram vezi tu…,de sacrificiu.

    Şi uite-aşa trecură anii
    Cuminţi şi resemnaţi muncind,
    Far-a-nţelege că tiranii,
    De fapt radeau de noi ,minţind.

    Când s-a schimbat orânduirea
    Şi-am zis că-i gata sacrificiu,
    Mai mare-nsă mi-a fost mirarea,
    Că m-am trezit fără serviciu.

    Greu am găsit serviciu iarăşi,
    Dar respectând vechiul principiu,
    Alături de ceilalţi tovarăşi,
    Fiind mereu de sacrificiu.

    Cât timp foştii din frunte,iată
    Până mai ieri,s-au transformat,
    Trecând în pătura bogată,
    Cum nimic nu s-ar fi-ntâmplat.

    Acuma sunt tot ei stăpânii,
    O lume nouă,cu noi legi,
    Ei mâna-n mâna cu străinii,
    În rest,noi,un popor de blegi.

    Şi-azi când am terminat serviciul
    Şi-s doar un biet pensionar,
    Am statut tot de sacrificiu,
    De fapt un şi mai greu coşmar.

    Doar cei cu pensii speciale,
    Să zicem au avut noroc,
    Restul sunt victime banale,
    Pe fond ,bătaia lor de joc.

    De multă vreme-n permanentă,
    Cu cei ca mine ne-ntrebam,
    De nu-i cumva o indolenţă,
    Tot noi să ne sacrificăm.

    Ar fi cumva cu mult mai bine,
    Să nu pierim ca idioţii,
    Cum şi normal:trăim toţi bine,
    Ori ne sacrificăm cu toţii.

    Ce spun e simplă teorie,
    În viaţă e ușor sau greu:
    Ori minţi , ucizi şi-ai bogăţie,
    Ori eşti sacrificat mereu!

    Nicolaie Ionescu
    Bacău,15.10.2017

    RăspundețiȘtergere
  6. Dilema

    De multe ori mi-am pus problema,
    Dar nu sunt eu,singurul caz,
    De ce cu-atâta uşurinţă,
    Vine în viaţă un necaz.

    Că să îţi meargă ceva bine,
    Sau să rezolvi un element,
    E musai uneori efortul,
    Să muţi din loc un continent.

    Când insă-i vorba de-o rea clipă,
    Sau de ceva de nedorit,
    Toate decurg ,cu măiestria
    Unui regizor erudit.

    Mai e un alt aspect,de pildă,
    Într-o cultură pe ogor,
    Cu câtă trudă creşte grâul,
    Mohoru-nsă,cât de uşor!

    Să nu mai punem cazu-n care,
    Creşti un copil deosebit,
    Dar cât de repede se schimbă
    În rău,când nu e urmărit.

    Pentru orice,oricând,oriunde,
    Şi-n primul rând pentru oricine,
    E o-nclestare permanentă,
    O lupta între rău şi bine.

    Mă-ntreb analizând ideia,
    Subiectiv,în felul meu,
    De ce cu muncă este bine,
    Dar fără muncă iese rău?

    De ce n-ar fi să culegi roade,
    Fără să lupţi,atent mereu,
    Toate să meargă de la sine,
    Să-ţi fie dor să fie rău.

    Sau, să te bucuri când se-ntâmplă,
    Ceva ce nu ai prevăzut
    Haotic,ce să-ţi fie-n contra ,
    Sau un motiv că ai pierdut.

    Dar nu-i aşa,realitatea
    E plină de neprevăzut,
    Fiind nevoie inerentă,
    De ce spuneam la început.

    Pentru-a păstra un echilibru,
    Efortul este infinit;
    Mă-ntreb ,la tot ce este bine
    În Univers,cine-a muncit?

    RăspundețiȘtergere
  7. Chiar la ziar
    (Ce probleme rezolva Primaria Bacau,daca nu problemele bacauanilor?)
    Am inteles,rezolva problemele doar ale unora dintre bacauani si doar cum vrea ea!
    Cam pe la opt,făceam plimbarea,
    Pe cunoscutul meu traseu,
    Şi la un chioşc,în Deşteptarea,
    Zăresc surprins,chiar chipul meu.

    Bine-nţeles,am luat ziarul,
    Să-l cercetez detaliat,
    Să savurez incendiarul,
    Articol,unde am pozat.

    Ştiam deja despre ce spune,
    Că înainte cu o zi,
    Se petrecu marea minune
    O ziaristă a 'ntâlni.

    Şi explicând amărăciunea,
    Ce mintea îmi împovăra,
    Iată că apăru minunea,
    De-articol,spre-a o rezolva.

    Am tot făcut demersuri, multe,
    Verbal ,unele şi în scris,
    Dar orice lux de amănunte,
    Pe cei vizaţi nu i-a convins.

    Cea reclamată, Primăria,
    Cu-un aer rece,de-ofensat,
    Şi ascunzând cu greu mânia,
    Mi-a dat răspunsul prognozat.

    C-aşa ceva e peste poate,
    Chiar de-am făcut ceva normal,
    Şi chiar dacă aveam dreptate,
    În practică nu e legal.

    Nu m-a surprins gogomănia,
    Ce se considera răspuns,
    Că doar trăim în România,
    Şi asta îmi era de-ajuns.

    Pe scurt,au vrut să dovedească,
    Că nu le pasă cât de cât,
    Că doar ei pot să hotărască
    Ce se rezolvă şi, atât!

    Problema ce se pune ,însă,
    Pentru oricare om de rând,
    De-acea amărăciune strânsă,
    Tot se va strânge…,până când?

    De unde-atâta aroganţă,
    Că ei au ultimul cuvânt!?
    Mergând la slujba ca-n vacanţă
    În Raiul lor de pe Pământ.

    Pe vremuri ,aşteptăm minunea...,
    Azi totul însă e-n zadar,
    De spui oricui amărăciunea,
    Chiar şi celor de la ziar.

    Aş merge,deci, la Primărie,
    Să le reetalez sumarul,
    Să-ntreb acolo cine ştie…
    Dar mi-ar răspunde-n şmecherie:
    “-Nu ştim,nu am citit ziarul!”

    RăspundețiȘtergere
  8. Umilinţa Boierului

    -Să trăiţi ,Domnu' Cutare,
    am onoarea,ce mai faci?
    -Uite mor de supărare,
    Că nu pot scapa de draci.

    Nu este necaz mai mare,
    decât să mă văd trădat,
    Tocmai de acei pe care ,
    Tot timpul I-am ajutat.

    Sincer recunosc ,ma doare,
    Ca in ochii tuturor,
    Figurez ,cum mi se pare,
    Ca si mare profitor.

    Din al meu punct de vedere,
    Cu mana la piept va zic,
    Mint toti cu nerusinare,
    Vinovat nu-s cu nimic.

    Uite,chiar acum o lună,
    Era un mic post vacant,
    Şi-un amic ce-avea o jună,
    Jobul l-am facilitat.

    Să nu fi luat răsplată…?
    Care-i pierderea cea mare,
    Din averea lui de tată,
    Mi-a dat câteva miare!

    Sau nepotu-meu Ilie,
    De ani buni fără servici,
    L-am băgat la Primărie,
    Apelând la doi amici.

    Zi şi dumneata,măi frate,
    Asta e corupţie,
    E o mare nedreptate,
    Pentru-aşa o funcţie!

    Şi în plus ,ceva nimicuri,
    Pentru un comision,
    Strecurat în două plicuri,
    În total vreun milion…

    Asta se cheamă hoţie?
    Este pură cacialma,
    Cea mai mare mârşăvie,
    A celor de la DNA.

    Eu pe postul de director,
    Şi-apoi cel de deputat,
    Aproape trei milioane,
    De euro am cotizat.

    Bine ,n-au fost ale mele,
    Dar ce aia nu-s tot bani,
    Chiar de-am fost părat cu ele,
    Că i-am luat de la sărmani.

    Dup-atâta cheltuiala,
    Trebuia neapărat,
    Să fac tot ce e posibil
    Suma de recuperat.

    Ce tot zic unii cu ură,
    la ziar,televizor,
    Că Partidul nostru fură,
    Mereu bani de la popor!?

    Noi toţi oameni de valoare,
    Ţinem ţara asta sus,
    Fără noi şi ţara moare,
    Şi poporul e răpus.

    Asta e recunoştinţă,
    Pentru tot ce am făcut,
    Vor să pier în umilinţă,
    Uitând de al meu trecut?

    Nu mai stau în ţara asta,
    Nicio clipă ,am plecat!
    -Dacă scapi de puşcărie,
    Că deja eşti arestat.

    RăspundețiȘtergere
  9. Umilinţa Boierului

    -Să trăiţi ,Domnu' Cutare,
    am onoarea,ce mai faci?
    -Uite mor de supărare,
    Că nu pot scapa de draci.

    Nu este necaz mai mare,
    decât să mă văd trădat,
    Tocmai de acei pe care ,
    Tot timpul I-am ajutat.

    Sincer recunosc ,ma doare,
    Ca in ochii tuturor,
    Figurez ,cum mi se pare,
    Ca si mare profitor.

    Din al meu punct de vedere,
    Cu mana la piept va zic,
    Mint toti cu nerusinare,
    Vinovat nu-s cu nimic.

    Uite,chiar acum o lună,
    Era un mic post vacant,
    Şi-un amic ce-avea o jună,
    Jobul l-am facilitat.

    Să nu fi luat răsplată…?
    Care-i pierderea cea mare,
    Din averea lui de tată,
    Mi-a dat câteva miare!

    Sau nepotu-meu Ilie,
    De ani buni fără servici,
    L-am băgat la Primărie,
    Apelând la doi amici.

    Zi şi dumneata,măi frate,
    Asta e corupţie,
    E o mare nedreptate,
    Pentru-aşa o funcţie!

    Şi în plus ,ceva nimicuri,
    Pentru un comision,
    Strecurat în două plicuri,
    În total vreun milion…

    Asta se cheamă hoţie?
    Este pură cacialma,
    Cea mai mare mârşăvie,
    A celor de la DNA.

    Eu pe postul de director,
    Şi-apoi cel de deputat,
    Aproape trei milioane,
    De euro am cotizat.

    Bine ,n-au fost ale mele,
    Dar ce aia nu-s tot bani,
    Chiar de-am fost părat cu ele,
    Că i-am luat de la sărmani.

    Dup-atâta cheltuiala,
    Trebuia neapărat,
    Să fac tot ce e posibil
    Suma de recuperat.

    Ce tot zic unii cu ură,
    la ziar,televizor,
    Că Partidul nostru fură,
    Mereu bani de la popor!?

    Noi toţi oameni de valoare,
    Ţinem ţara asta sus,
    Fără noi şi ţara moare,
    Şi poporul e răpus.

    Asta e recunoştinţă,
    Pentru tot ce am făcut,
    Vor să pier în umilinţă,
    Uitând de al meu trecut?

    Nu mai stau în ţara asta,
    Nicio clipă ,am plecat!
    -Dacă scapi de puşcărie,
    Că deja eşti arestat.

    RăspundețiȘtergere
  10. Au venit americanii

    Au venit americanii,
    Din tinutu-ndepărtat,
    Să-şi rezolve interesul,
    Dar şi noi,i-am invitat.

    Şi le-am pus ţara pe tavă,
    Cu ce-avurăm noi,de toate,
    Ei ne-au dat în schimb rachete,
    avioane şi blindate.

    Ce-i drept aveam şi-nainte,
    Dar erau ori româneşti,
    Ori aşa cum lumea ştie,
    Cu tehnologii ruseşti.

    Cum noi de o veşnicie
    Tot visam la libertate,
    La marea independență
    Şi la suveranitate,

    Toate astea,fiind dorite,
    Ruşii,nu au ezitat,
    Şi pe cei ce gât făcură,
    Peloc I-au executat.

    Numai că şi vorba spune,
    Una vrei,alta se-ntâmplă,
    Și-au fost păcăliţi chiar ruşii,
    Şi-acum au puşca la tâmplă.

    Că Yancheii,cei cu ţeapa,
    Cei veniţi,au mari intenţii,
    La care ca să renunţe,
    Ridică niște pretenţii.

    Deja unii ştiu,acceptă,
    De mai era necesar,
    Că se vrea americanul,
    Poliţistul planetar.

    Treaba e,că viitorul
    e cam sumbru pentru noi,
    La gândul ce-o să se-ntâmple,
    De porneşte vreun război.

    Te-ngrozesti numai la gândul
    C-o posibilă-nfruntare,
    Va face din ţara noastră,
    Un deşert atât de mare…

    Toate-aceste stări de lucruri,
    Cui vor fi de vreun folos,
    De aceea cred că planul
    nostru- a fost întors pe dos.

    Nu mai spun pe lângă toate
    relele ce se-ntamplară,
    Noi, românii,teoretic,
    Mai suntem stăpâni în ţară.

    Ordin dau americanii,
    Că va fi aşa şi-aşa,
    Ăştia vor fi la putere,
    Ăsta îi va Prezida.

    Cum va fi împărţit PIB-ul,
    Chiar şi vremea cum va fi,
    Cine va sta după gratii,
    Sau cumva de-o va mierli.

    Formal doar, de mai există,
    Opoziţia,puterea,
    Cum se-ntâmpla ,ceva sumbru,
    Ies ei şi-şi impun părerea.

    Nu-i de ras,că rad vecinii,
    Noi,doar înghiţim în sec,
    Şi privim cum împotriva,
    Toate azi ni se petrec.
    …………………………………..
    Au venit americanii,
    Dar gândesc în sinea mea,
    Cât de mult o să ne coste,
    Şi dacă vor mai pleca.

    20.10.2017

    RăspundețiȘtergere
  11. Iluzii

    Spuneau unii şi alţii,că,vezi Doamne,
    La tot ce se petrece,s-ar părea
    Că-i semnul unei lungi şi blânde toamne,
    Dar şi că iarnă va fi foarte grea.

    Că şi cum cu ani în urmă,în grădina,
    Au înflorit şi zarzării şi merii,
    De-ai zice c-anotimpul ce-o să vină,
    Nu-i iarnă grea,ci vraja primăverii.

    Şi liliacul a-nflorit în tindă,
    Uimind plăcut copii şi bătrânii,
    La fel de mult cum pare să surprindă,
    Şi faptul că au înflorit salcâmii.

    De ce ne-o fi jucând natură feste,
    Ce cauze-o avea a ei schimbare,
    Suceala ei o fi vreun semn, vreo veste,
    Sau doar că e prea multă poluare.

    Dar.tocmai când visam la vremea bună,
    La lungă toamna care va urmă,
    O vijelie s- a pornit nebună,
    Şi-mi pune-n palme primul fulg de nea.

    Mai mare-mi fu mirarea de-asta dată.
    O lecţie,după părerea mea,
    Să nu te-ncrezi în semne niciodată,
    Căci nesperand, nici nu vei dispera.

    Nicolae Ionescu
    24.10.2017

    RăspundețiȘtergere
  12. Disperare

    Trăim o perioada confuză,fără cale,
    Se-ntâmplă fenomene,ce semne par a fi,
    Că însăşi chintesenţa puterii mondiale,
    Modificări profunde e gata a-mplini.

    Istoria se schimbă,pe legi noi se aşează,
    Apar noi definiţii,iar altele vechi,mor,
    În Parlamentul lumii,chiar dacă se votează,
    Ce în final se-ntâmplă,e doar ce unii vor.

    În dreapta şi în stânga,mocneşte-ngrijorare,
    Chiar teamă se-nfiripă,crescând în adieri,
    Autoproclamatul,sfidează d-impicioare,
    Neacceptând ideia vreunei negocieri.

    Deja parcă miroase-a cenuşă nucleară,
    Scenariul crud al gheenei,înclină spre real,
    Ce forţă şi ce minte e necesar s-apară,
    Să poată să evite,conflictul mondial?

    Se-aprinde mapamondul,se bucură nebunii,
    Cu sete ei discută de-al treilea război,
    Uitând parcă,recenta greaua-nclestare-a lumii,
    Ce a umplut planeta,cu morminte de eroi.

    De ce întârzii,Doamne,să vii să spui,ajunge!
    Ce sens mai are lumea,de ce-am fost pan-acum,
    Cui e de trebuinţă,acest tribut de sânge,
    Ce preţ mai are viaţa,cenuşă fiind şi scrum?

    Măcar de-am avea ştire să aibă Universul,
    În infinita-i mare ,alt astru locuit,
    Să-naintăm spre Domnul ,într-un final,demersul,
    Să părăsim Pământul ,de monştri stăpânit.

    RăspundețiȘtergere
  13. La jumatatea lunii noiembrie 2017,UGP din Bacau,se confrunta cu o situatie vecina cu desfiintarea.N-am sa inteleg prea curand daca nu cumva niciodata,aceasta incrancenata inclestare intre grupuri rivale in interiorul organizatiei,inversunarea cu care cativa dintre bosorogii acestui sistem se bat pentru presedintia acestei filiale.Niste miscari de culise ,demne de cele mai cunoscute retele de spionaj,de cele mai intunecate scenarii de film,procese cu sentinte date fara cea mai superficiala analiza,miscari mafiote in toata regula,diversiuni si acuzatii care incing spiritele la maxim.Iata cu ce m-am intalnit intrand in aceasta organizatie ,fara sa realizez care va fi finalul,cand vom ajunge,daca vom ajunge vreodata la un consens.Din ce am inteles,daca am inteles,raul principal isi are substratul intr-un proiect diabolic,ce pare sa fi reusit regizat de un expert al diveriunii si manipularii,in persoana autoproclamatului presedinte”nou ales”,Danilescu Cornel,fost ofiter MAPN,cum de-o fi ajuns acolo,trecut in rezerva pentru cine stie ce cauze,pe care nu doresc a le sti,care in cele din urma nu ar avea ce cauta in randurile unei organizatii de pensionari civili.Cum starea politica si sociala a Romaniei de azi o permite,acest individ isi poate permite sa faca “ce vrea muschii lui”fara ca cineva sa poata face ceva,mai ales ca si atmosfera de lupte interne a UGPR este la cote exagerate.Nici Dumnezeu ,dar nici dracul nu mai pot linisti apele in aceasta zona.Care o fi miza acestui razboi...care va fi finalul...la ce te poti astepta,in halul in care am ajuns.Daca bunicii,sunt asa,inchipuiti-va cum sunt si vor fi nepotii.Dulce Romanie,asta iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  14. Scrisoare de la Colegii de Uniune

    Am cunoscut,la noi in Uniune,
    Un membru,cum putini mai sunt ca el,
    Cu calitati si plin de actiune,
    Pentru colegii sai ,un bun model.

    Fost ofiter de rang la militari,
    Probabil,ca ceva s-a intamplat
    urat ,de sefii lui mai mari,
    Dandu-i papucii,l-au pensionat.

    Ei n-au stiut de cine s-au luat,
    Ce poate respectivu-nfaptui,
    Ca filmul nici acum nu-i terminat,
    El darz rezista-n lupta orice-ar fi.

    De-ani buni se deruleaza un razboi,
    Cu fosti colegi si sefi,prin tribunal,
    Ca toti au obosit, cu-acesti eroi
    de subiect, cu iz de caz penal.

    Dar iata ca-ntre timp s-a intamplat,
    Cum, Dumnezeu asa a vrut sa fie,
    Ca militarul nostru pensionat,
    Gasi alt loc perfect pentru sefie.

    Intrat in Uniune imediat,
    Perseverent si bun expert in toate,
    Pe toti cei d-imprejur i-a bulversat,
    Si i-a invins in lupta,”dand din coate”.

    Si uite-asa ,prin tot ce-a intreprins,
    Acest om ce inseala si ce minte,
    Chiar de tot colectivul e surprins,
    de-al sau tupeu, e astazi Presedinte.

    Si,pe-orice inamic imaginat,
    De s-a-ntamplat sa i se puna pata,
    Pe loc dosar penal i-a-naintat,
    Caci arma lui fatala-i judecata.

    Si are-acum proces dupa proces,
    Dar pare cucerit de importanta,
    Si chiar de n-are mare interes,
    E multumit c-apare in Instanta.

    El Danilescu,fostul colonel,
    In randul pensionarilor ramane,
    Un admirat si-apreciat model,
    Distins si brav al Armiei Romane.

    Colegii pensionari
    Bacau,13.11.2017

    RăspundețiȘtergere
  15. Despre noul Presedinte Danilescu

    Colonelul Danilescu,nu isi mai incape-n pene,
    Pentru ca-n demersu-i smecher a invins “cu nota bene”,
    Ce nu stie Danilescu,este ca invinsul sau,
    E-un om ce-a muncit o viata castigand totul cu greu.

    La varsta-i octogenara,a-nvatat pe toti de bine,
    Si-a-ncercat mereu,oriunde s-ajute pe orisicine,
    Far-a sti ,ca langa dansul,greu de-ti poti imagina,
    Vrandu-i raul si nu numai,cineva groapa-i sapa.

    Colonelul ,sapatorul,n-a gustat viata amara,
    Un ascet al arogantei,orgolios din cale-afara,
    Precum vorba auzita in popor da sa ne spuna,
    A starnit doar vant in viata,si-a-mpartit in jur furtuna.

    Fiindca general n-ajunse,pentru ca n-a fost sa fie,
    Si-a fixat obiectivul pentru o presedintie,
    Si numai prin siretlicuri , procedand precum marlanul,
    A facut prapad in juru-i ,doar sa-si implineasca planul.

    A gasit destule Iude,punand rau-n aplicare,
    Si-acum se-afiseaza-n fala ca un presedinte mare.
    Cu multa dexteritate,pe cat mare-a fost speranta,
    In demersurile sale,a-nselat chiar si Instanta.

    Indrazneala-i nu ma mira si la fel,nici rezultatul.
    Rad in sinea mea zicandu-mi ,ca o fi frate cu dracul,
    Insa,draga colonele,tine minte de la mine,
    Unde dracu-si baga coada,sa nu te astepti la bine.


    Nicolaie Ionescu
    Bacau,19.11.20

    RăspundețiȘtergere



  16. Scrisoare deschisă pentru PNL-isti..
    Nu știu cum,Domnu' să-mi ierte
    de greșesc,când astea zic,
    De când Mega PNL-ul,
    Scade zilnic,câte-un pic.

    Cand era madamma Gorghiu
    I-am transmis sincer și dur,
    Chiar dacă era “de dreapta”,
    Sa facă “stânga-mprejur”,

    N-a durat decât o lună,
    Si minunea s-a-mplinit,
    Că stimata doamna Gorghiu,
    A-nțeles...și s-a topit.

    Și nici pe madamme Pocora
    N-o mai văd pe la Partid,
    Că și ei i-am spus că pleaca,
    Când i-apare primul rid.

    Iată,însă,văd de-o vreme,
    Tot apare pe ecran,
    Cu aceeași coafură,
    și discurs,madamme Turcan.

    Tanti asta Moscovită,
    Cine-o fi-n spatele ei,
    Aduce mari deservicii,
    La distinșii PNL-ei.

    Pare-mi că nici ea nu crede,
    Când ține câte-o gargară,
    Despre Mega-PNL-istii,
    Și ce fac ei pentru Tară.

    Deocamdata stau “pe dreapta”
    Și așa o să ramană,
    Cât o țin pe Tanti asta,
    Suparând Limba Romană.

    Dac-aș fi în locul vostru,
    Aș face multe schimbări,
    Că-n politica de astăzi,
    Nu-i timp de interpretări.

    Victor Orban Prim-Ministru,
    E o glumă,credem noi,
    Așa cum tot glumă este,
    Vicepremier Bușoi.

    Un Berceanu…,hai și Blaga,
    hai și Adrean Videanu
    Zic…,mai merge,dar ce faceti,
    La Finanțe cu Turcan-ul.

    Mai,băieți,ochii la mine,
    Vorbesc foarte serios,
    Faceti o deratizare,
    Ca altfel rămâneți ...jos!
    Nicolaie Ionescu-Bacau,20.11.2017

    RăspundețiȘtergere
  17. Scrisoare către Președinte,cu ocazia Zilei de 1 Decembrie

    Cu tot respectul care,cred că ți se cuvine,
    Ca un ales de țară,(deși nu te-am votat),
    Cum de la toți românii,primești și de la mine,
    Gândul de-mpaciuire ce ți l-am adresat.

    Știu că-n trecutul nostru,au fost bune și rele,
    C-am fost dușmani de moarte în crudul prim război,
    La Mărășești sunt oase și de-a rudelor mele,
    Dar timpul cu iertare a nins de-atunci pe noi.

    Cand iarăși se aprinse scânteia nebuniei,
    Și-al vostru Anticristul,din nou ne- a decimat,
    Voi ați primit de-atuncea iertarea Romaniei,
    Dar asta nu înseamnă cumva,c-am și uitat.

    Venit-a fostul rege și l-am tratat regește,
    I-am dat cum lumea știe,mai tot ce a cerut,
    Iertându-l pentru clipa cât a gândit rusește,
    Și-n dar a dat Moldova de dincolo de Prut.

    Deși-am jurat,credință Drapelului și Țării,
    Că-n veci n-o să mai fie români-ngenuncheați,
    Azi strângem iarăși pumnii la capătul răbdării,
    Că au ajuns străinii stăpâni peste Carpați.

    De când ești Președinte,avut--am o sperantă,
    Ca vei schimba în bine,ceva din ce-a fost rău,
    Dar cred că pentru ține a fost și-e o vacantă,
    Pe care-o decontează tăcut poporul meu.

    Mâine e ziua Țării,cât oare-o să mai fie,
    Poporul jumătate-i pierdut prin alte țări,
    Cealaltă jumătate,o biată colonie,
    Doar amintire suntem,trăind Aniversari.

    Nicolaie Ionescu
    Bacau,20.11.2017

    RăspundețiȘtergere

  18. Doamne,când ne vom opri?

    Când pe cerul plin de stele,
    Luna dă a răsări,
    Cine mai ridică fruntea,
    Frumusețea-a-i privi?
    Toți au capul spre tărână,
    Cu privirile în jos,
    Încruntați,cu ochii tulburi,
    Și cu gând suspicios,

    Nimic nu le mai ajunge,
    Nimeni nu e mulțumit,
    Sângele li se-nfierbantă.
    Și n-au teamă de sfârsit.
    Peste toat-amărăciunea,
    cine azi mai poate ști,
    Cât de cătrănită-i lumea...
    Doamne,când ne vom opri?

    Când dau zorile de ziuă,
    Când pe cer Soarele-apare,
    Care suflet,care minte,
    Le mai dă imbratisare,
    Cine să mai multumească,
    Domnului,sau altor Sfinti,
    Când nici pruncii cei din leagăn,
    Astăzi nu mai sunt cuminți,
    Peste toată-nverșunarea,
    Cine mai poate urzi,
    Cel mai firav gest de pace,
    Doamne,când ne vom opri?

    Priviti pata de lumină,
    Albă și stralucitoare,
    Nu e raza de lumină
    Calda de la Sfantu Soare,
    Este rece,e nefasta,
    cu puteri nimicitoare
    Înger vestitor al Mortii
    Și-al cenusei nucleare.
    De-o veni Iisus Hristosul,
    Să își săvârseaca vrerea,
    Cine-o să mai preaslavească,
    Din morminte Invierea.

    Din acest cosmar al mortii,
    Care umflă  zi de zi
    Capitala intrebare,
    De a fi,sau a nu fi…,
    Doamne,când ne vom opri,
    Doamne,ne vom mai opri?

    Nicolaie Ionescu

    23.11.2017

    RăspundețiȘtergere
  19. Reantoarcverea la viata,
    Se facea ca am murit,
    Am murit si gata!
    Dupa cat am patimit,
    Urma judecata!

    M-am grabit pentru moment,
    Sa ma-mpac cu gandul,
    Ca in timp, indiferent,
    Tot imi venea randul.

    O lumina ma orbi,
    Mult stralucitoare,
    Ce-ncepea de sub priviri,
    Pierzandu-se-n zare,

    Si-un vuiet asurzitor,
    de voci infernale ,
    Pe deasupra norilor,
    Imi deschise cale.

    Si brusc totul s-a oprit,
    Liniste si pace,
    Cand un glas de negasit,
    Mi-a zis:”vino-ncoace!”.

    Si incet alunecand ,
    Am urcat in trenul,
    Ce m-ameninta pufnind
    C-am sa vad Infernul.

    Iata ca trenul pleca,
    Dar nu vazui linii,
    Culminand viteza sa,
    Cu cea a luminii.

    Si nimic n- am mai vazut
    Asa…,multa vreme,
    C-am crezut la inceput ,
    Ca vor fi probleme.

    M-am gandit in sinea mea,
    Cu intelepciune ,
    Daca timpul mi-as umplea ,
    Cu o rugaciune.

    Pentru ce poate-am gresit,
    In viata trecatoare,
    Sa cer Domnului ,smerit,
    Si sincer iertare.

    Nava care ne-a purtat,
    S-a oprit deodata,
    Si din ea s-a imprastiat,
    Adunarea toata.

    Si in zori parca eram,
    Ca-n slaba lumina ,
    Niciun chip nu distingeam
    In gloata vecina.

    Tot ce era-n jur tacu,
    Si de-odata-n zare,
    Un balaur aparu,
    Pe ceva ,calare.

    Din cate am constatat,
    El era calaul,
    Fiind cred insarcinat,
    Sa-mplineasca raul.

    Tot era oranduit,
    Dupa gravitate,
    Pentru cei ce-au patimit
    Si cu mari pacate.

    Fiecare cand pleca,
    Catre sirul mare
    Un fel de carnet primea,
    Cu-a sa condamnare.

    Sigur am facut urat,
    fara doar si poate,
    Sa se-ndrepte cat de cat,
    Marea-mi nedreptate.

    Toti in jur se agitau,
    Aratand mirare,
    Si spre mine aratau,
    Plini de suparare.

    Cand,un chip necunoscut,
    A venit spre mine
    Si prin gesturi mi-a cerut,
    Sa-i spun ce nu-i bine.

    Si am spus tot ce-am crezut
    Ca e nedreptate,
    Si ca-n timpul ce-a trecut,
    N-aveam mari pacate.

    A plecat si-a revenit,
    Cu o precizare,
    Cum ca s-ar fi savarsit,
    O mica eroare.

    Ingerul insarcinat,
    Sa indeplineasca,
    soarta ar fi incurcat,
    Adresa lumeasca.

    Astfel ca, in caz de vreau,
    Nu-i problema mare,
    Trenul inapoi sa-l iau,
    Dar c-o precizare.

    Nimanui sa nu-i mai zic,
    Despre intamplare,
    Chiar de-am suferit un pic,
    Din acea eroare.

    Si ,asa am revenit ,
    Din calatorie,
    Si riscand a fi gresit,
    Azi ti-o spun si tie.
    Nicolaie Ionescu-Bacau,24.11.2017

    RăspundețiȘtergere
  20. Cerere de retrocedare
    Catre
    Dumnezeul tuturor


    In numele poporului roman
    Deposedat de bunuri prin hotie
    Si rea credinta de un neam hain
    Ce-a guvernat prin jaf si viclenie.

    Inaintam prezenta cerere
    Spre-a fi analizata ca atare
    Sa ni se dea-napoi tot ceea ce
    Noi am avut in Romania Mare.

    Si cerem scurt,celor ce-au regizat
    Acest regim mega-escrocherie
    Sa paraseasca tara imediat
    Ca de nu vor,e risc de puscarie.

    Sa dea-napoi tot ceea ce-au furat
    Si au ascuns in bancile straine
    Am fost bogati,dar ne-au deposedat
    Si ne-au distrus proiecte si destine.

    Stim ca mimeaza cum ca nu-nteleg
    Ca e prea grea vorbirea stramoseasca
    dar stim si ca un continent intreg
    Partas a fost la drama romaneasca.

    Sa nu va bucurati prea mult,penali
    Ca azi detineti ce nu v-apartine,
    De un mileniu internationali
    Hoti de duzina,razbunarea vine!

    Nu o cometa,sau asteroid
    Va pune punct ,oranduirii voastre
    Acestui inter-mega-genocid,
    Ci Dumnezeu,Stapanul drept pe Astre.

    Deja in ziua cand v-am reclamat,
    I-am dat lui Dumnezeu si o ideie,
    De nu cumva s-a si finalizat :
    Un Penitenciar”Calea Lacteee”.


    Ing.Nicolaioe Sorin Ionescu

    Bacau,26.11.2017

    RăspundețiȘtergere
  21. Cerere de retrocedare
    Catre
    Dumnezeul tuturor


    In numele poporului roman
    Deposedat de bunuri prin hotie
    Si rea credinta de un neam hain
    Ce-a guvernat prin jaf si viclenie.

    Inaintam prezenta cerere
    Spre-a fi analizata ca atare
    Sa ni se dea-napoi tot ceea ce
    Noi am avut in Romania Mare.

    Si cerem scurt,celor ce-au regizat
    Acest regim mega-escrocherie
    Sa paraseasca tara imediat
    Ca de nu vor,e risc de puscarie.

    Sa dea-napoi tot ceea ce-au furat
    Si au ascuns in bancile straine
    Am fost bogati,dar ne-au deposedat
    Si ne-au distrus proiecte si destine.

    Stim ca mimeaza cum ca nu-nteleg
    Ca e prea grea vorbirea stramoseasca
    dar stim si ca un continent intreg
    Partas a fost la drama romaneasca.

    Sa nu va bucurati prea mult,penali
    Ca azi detineti ce nu v-apartine,
    De un mileniu internationali
    Hoti de duzina,razbunarea vine!

    Nu o cometa,sau asteroid
    Va pune punct ,oranduirii voastre
    Acestui inter-mega-genocid,
    Ci Dumnezeu,Stapanul drept pe Astre.

    Deja in ziua cand v-am reclamat,
    I-am dat lui Dumnezeu si o ideie,
    De nu cumva s-a si finalizat :
    Un Penitenciar”Calea Lacteee”.


    Ing.Nicolaioe Sorin Ionescu

    Bacau,06.08.2016

    RăspundețiȘtergere
  22. Cerere de retrocedare
    Catre
    Dumnezeul tuturor


    In numele poporului roman
    Deposedat de bunuri prin hotie
    Si rea credinta de un neam hain
    Ce-a guvernat prin jaf si viclenie.

    Inaintam prezenta cerere
    Spre-a fi analizata ca atare
    Sa ni se dea-napoi tot ceea ce
    Noi am avut in Romania Mare.

    Si cerem scurt,celor ce-au regizat
    Acest regim mega-escrocherie
    Sa paraseasca tara imediat
    Ca de nu vor,e risc de puscarie.

    Sa dea-napoi tot ceea ce-au furat
    Si au ascuns in bancile straine
    Am fost bogati,dar ne-au deposedat
    Si ne-au distrus proiecte si destine.

    Stim ca mimeaza cum ca nu-nteleg
    Ca e prea grea vorbirea stramoseasca
    dar stim si ca un continent intreg
    Partas a fost la drama romaneasca.

    Sa nu va bucurati prea mult,penali
    Ca azi detineti ce nu v-apartine,
    De un mileniu internationali
    Hoti de duzina,razbunarea vine!

    Nu o cometa,sau asteroid
    Va pune punct ,oranduirii voastre
    Acestui inter-mega-genocid,
    Ci Dumnezeu,Stapanul drept pe Astre.

    Deja in ziua cand v-am reclamat,
    I-am dat lui Dumnezeu si o ideie,
    De nu cumva s-a si finalizat :
    Un Penitenciar”Calea Lacteee”.


    Ing.Nicolaioe Sorin Ionescu

    Bacau,06.08.2016

    RăspundețiȘtergere
  23. Indemn pentru pensionari
    (fara pensii speciale)

    Suntem in cautare de solutii,
    Sa ne gasim noi insine pe noi,
    Sa nu mai fim priviti de institutii,
    Ca niste searbade turme de oi.

    Am cautat,dar n-am gasit statutul,
    Cu precizari cum trebuie tratati,
    Cei care azi reprezentam trecutul,
    Demult sau de curand pensionati.

    E-o lege doar,slutita rau de unii,
    De altii mutilata si mai si,
    Ce pensii-ar trebui s-aiba batranii,
    Cand nu mai sunt in stare a trudi.

    C-asa a procedat mereu sistemul,
    Ereditar in functii calde pusi,
    Si aparandu-si vehement consemnul,
    Favorizatul clan de trepadusi.

    Ca inventand criterii anormale,
    Cu puncte,indici, coeficienti,
    Si-au acordat lor pensii speciale,
    Iar celorlalti,un trai de dezidenti.

    Mai vezi pe unul ,aplecat de sale,
    In carja e, penibil si banal,
    Cu doua pensii ultra-speciale,
    Si cu salariul mega-special.

    De ce nu face nimeni galagie,
    Din cei saraci mereu discriminati,
    Si fraieriti de o democratie,
    In care speciali sunt cei bogati.

    Iesiti in strada,pacaliti ai sortii,
    Flamanzi cu viata plina de-ntrebari,
    Macar acuma inaintea mortii,
    Deschideti cartea marilor schimbari.

    Voi ce-ati avut puterea altadata,
    Sa faceti tara plina de virtuti,
    Privind apoi cu inima-nclestata,
    Cum v-au furat si cum ati fost vanduti.

    Satui de-a sta mereu cu mana-ntinsa,
    Cerand un drept deunazi furat,
    Pensionari,voi natiunea stinsa,
    E timpul sa traiti cu-adevarat.

    Nicolaie Ionescu
    27.11.2017

    RăspundețiȘtergere
  24. Plângând

    Nu ştiu de mai era nevoie,americanii să ne-arate,
    Că nu suntem nici pe departe,stăpâni pe-al nostru viitor,
    Şi tot ce se vehiculează,despre mândrie şi dreptate,
    Despre eroi şi libertate,de fapt suntem la mâna lor.

    Azi a ieşit ambasadorul lui Trump să ne reamintească,
    Precum că treaba nu-i a bine,dacă în front ne tot mişcăm,
    Şi că este foarte probabil,ca astfel Ţara Românească,
    Să fie nu mai dodoloasă, ci chiar să nu mai existăm.

    C-am auzit eu dintr-o sursă,credibilă şi serioasă,
    Că au căzut deja la pace,căţeii marilor magnaţi,
    Că Europa cea Unită,puternică şi glorioasă,
    La est ca graniţă să aibă,bătrânul lanţ de Munţi Carpaţi.

    Cât despre restul,nu contează,să ducă dracului,cu ruşii,
    Să-i pupe-n fund de dimineaţă şi să termine la apus,
    Şi-aşa Mihai ,bătrânul rege,curând va trece pragul uşii
    Şi nu văd altul să-i ia locul ,cu pieptu-n vânt şi capul sus.

    Drept recunosc,mă enervează,când văd c-apare câte unul
    Din cei aleşi,făcând spectacol,că trebuie aşa şi-aşa,
    De fapt sunt toţi hoţi de duzină,ce-au păcălit cu toţi romanul,
    Să nu mai aibă nici putere,averi şi crez în ţara sa.

    Se duse naibii Tricolorul,pătat cu lacrimi şi cu sânge,
    De cei ce zac acum sub glie,trecuţi prin sabie şi foc,
    Degeaba cu amar şi jale urmaşii noştri-n veci vor plânge,
    Că România noastră Mare,nicand nu va mai fi la loc.

    Nicolaie Ionescu
    Bacău,27.11.2017

    RăspundețiȘtergere
  25. In prag de Sarbatori

    Suntem in prag de Sarbatori,
    Marea Unire-aniversand,
    Sub renumite trei culori,
    Mai dezbinati decat oricand.

    Vrand parca lumii s-aratam,
    Ca intre timp am progresat,
    Tradarea sa o promovam
    Ca si politica de Stat.

    Si suntem experimentati,
    Copii sa vindem si parinti,
    Sa ne distrugem intre frati,
    Cu pretul catorva arginti.

    Am dat la drepturi tuturor,
    La cei veniti,cat n-au visat,
    Dar am uitat romanilor,
    Sa le dam traiul datorat.

    Unii din tara au plecat,
    Si-s mandri de prostia lor,
    Chiar daca tara si-au lasat,
    In mainile strainilor.

    La ce concluzii sa te-astepti,
    Cand azi posibil e orice,
    Cu asa neam de intelepti,
    Termina-se mai repede!

    Nicolaie Ionescu
    Bacau-27.11.2017

    RăspundețiȘtergere
  26. Cat de mult s-au schimbat unii cunoscuti

    E un lucru normal,obisnuit ,ca in timp oamenii,cu sau fara voia lor,sa se schimbe,iar prin aceasta schimbare sa surprinda in diferite nuante anturajul.Nici eu n-am avut scapare in limitele acestui fenomen si aici,multe ar fi de spus.La venirea mea (si a sotiei) in UGPR,am avut ganduri mari.Doream ca UGPR sa devina,sa capete aliura unui brand.M-am bucurat enorm cand am descoperit in colectivul de pensionari ai UGPR figuri ale fostilor mei colegi de la unitatea unde am lucrat o viata.Oameni de nadejde,seriosi,puternici,inteligenti,corecti,calculati,dar cel mai important …,de incredere.
    Din moment ce ne-am revazut,am facut la scurt timp un prim schimb de pareri,de idei,tentative de planuri.Punand cap la cap ideile iesea ceva”pe cinste”.
    Putin timp dupa aceea s-a intamplat ceva anormal,urat,nedemn.Un fel de “puch”in urma caruia un” grup de comando”,a preluat smechereste,puterea Uniunii..Totul a fost pus la punct “ca la carte”si in secret.Dupa cum stiti,deocamdata “lovitura “aplicata l-a lasat fara cuvinde si fara de reactie pe victima acestui puch.Continuand actiunea in forta ,principalul scenarist al acestei rebeliuni,Lt.Colonel Danilescu,expert in asemenea marsavii,pana sa dea seama pentru nelegiuirile lui,tine garda sus si mobilizeaza,imprejurarea in care sa poata serba victoria.A lansat astfel zvonul se mobilizeaza pentru revelionul pensionarilor si a inceput sa faca deja si inscrieri.O tactica zic eu,de om versat.Am ramas surprins cand am realizat ca unul din cunoscutii mei,pot spune chiar prieten,dorea sa se inscrie la acest revelion,calcandu-si pe mandri,pe orgoliu, atitudinea corecta fata de un om care nu merita aprecieri pentru gestul facut.A avut chiar curiozitatea sa ma intrebe de ce sunt suparat.Am reactionat mai mult fara control,afirmand ca s-a ajuns prea departe,asemeni lui Iuda “sa te vinzi pentru o lingura de bors ,o friptura si o felie de tort ieftin”.A reactionat imediat,incercand sa isi justifice gestul,dar nu l-am inghitit.M-am izolat in carapacea mea si …
    Dumneavoastra,ce parere aveti!
    Oricum,asta a fost cireasa de pe tort.Mi-am dat seama ca nu am ce cauta intr-un asemenea colectiv. Si nu imi pare deloc rau, ca plec!Va doresc tuturor un an 2018,deosebit.Dupa meritul fiecaruia.
    Nicolaie Ionescu
    Bacau,27.11.2017

    RăspundețiȘtergere
  27. Plugusorul Pensionarilor 2018

    Aho.aho,

    Si Buna seara,
    Pensionari din toata tara,
    Cu minti si suflete smerite
    Cu fete si cu maini zbarcite,
    Destine marginalizate
    Si cu adresele uitate,
    Faceti un pas catre fereastra
    Si-ascultati uratura noastra,
    Spusa in grai moldovenesc,
    Cum cei ca noi isi amintesc,
    Cand perindau la randul lor,
    Cu versuri dulci de Plugusor,
    Umbland pe uliti troienite,
    Prin viscole si ger cumplite,
    Ducand mesajul crestinesc,
    In graiul nostru romanesc,
    De pace si prosperitate,
    In Anul Nou si mai departe,
    In zumzet mare si cu-alai,
    De clopotei,fluier si nai
    In clinchete de zurgalai,
    Urati,mai,
    Hai,hai!
    Stim ca n-aveti caldura-n casa,
    Si mai nimic pe scunda masa,
    Si-n zilele care au fost
    V-ati pacalit ca tineti post,
    Stim ca picioarele va dor,
    Si de copii va este dor,
    Ca nimenea din neamul drag ,
    Nu va mai trece peste prag,
    Alti-is mai greu,de ani de zile,
    Cu suferinte in azile,
    Ca de prezent si viitor ,
    Stiti doar de la televizor,
    Dar iata,c-am venit azi noi,
    Cu soarta grea la fel ca voi,
    Sa fim o clipa impreuna,
    Cu zambete si voie buna,
    Sa ne rugam lui Dumnezeu ,
    Sa nu ne fie si mai greu,
    Acum cu fata luminata,
    Strigand cu totii deodata,
    Sa afle astfel lumea toata,
    Ca-avem de gand s-o facem lata,
    Urati,mai,
    Hai,hai!

    A fost An greu,cel ce-a trecut,
    Poate asa cum nu l-am vrut,
    Poate n-am fost prea rabdatori,
    Poate am fost risipitori,
    Poate am fost prea visatori,
    Poate am fost delasatori,
    poate am fost neancrezatori,
    Mai mult sau mai putin datori.
    Dar multumim lui Dumnezeu,
    Ca anul cat a fost de greu,
    Speranta vie a ramas,
    Puterea inca-n brat si pas,
    Mare convingerea in glas
    In inima si in priviri,
    Cu-acelasi dor de impliniri,
    Deci sa strigam cu toti in cor,
    In pace,dragoste si spor,
    Ani multi Pensionarilor.
    Urati,mai,
    Hai,hai!

    Un sincer gand uram curat,
    Uitand de anul incheiat
    Sa avem toti An Nou bogat,
    Cu impliniri si bucurii,
    Si la Parinti si la Copii,
    S-avem trai fericit si bun,
    Cum vastnicii doresc si spun,
    In liniste,fara nevoi,
    Sa uite lumea,dar si noi,
    Sa mai traim un alt razboi,
    Cu alta jertfa de eroi.
    In mintea tuturor rasara,
    Idei de pace planetara,
    De intelegere,iubire
    Si-un Univers de fericire,
    Cu nobil tel de implinire
    Prin munca si prin daruire.
    Urati ,mai,
    Hai,hai!

    Sanatate si multi bani,
    La Anu si “La Multi Ani!”
    Urati,mai,
    Hai,hai!




    Ruga pentru parinti 

    1. Enigmatici si cuminti
    Terminandu-si rostul lor, 
    Langa noi se sting si mor, 
    Dragii nostri, dragi parinti. 
    Cheama-i doamne inapoi, 
    Ca si-asa au dus-o prost
    Si fa-i tineri cum au fost
    Fa-i mai tineri decat noi. 

    2. Pentru cei ce ne-au facut
    Da un ordin da ceva, 
    Sa-i mai poti intarzia, 
    Sa o ia de la-nceput. 
    Au platit cu viata lor, 
    Ale fiilor erori, 
    Doamne fa-i nemuritori, 
    Pe parintii care mor. 

    3. Ia privitii cum se duc
    Ia privitii cum se sting, 
    Lumanari in cuib de cuc, 
    Parca tac si parca mint, 
    Plini de boli si suferinti, 
    Ne intoarcem in pamant, 
    Cat mai suntem cat mai sunt
    Mangaiatii pe parinti. 

    4. E pamantul tot mai greu
    Despartirea-i tot mai grea, 
    Sarut mana tatal meu
    Sarut mana mama mea
    Dar de ce priviti asa, 
    Fata mea si fiul meu
    Eu sunt cel ce va urma, 
    Dragii mei ma duc si eu. 

    5. Sarut mana tatal meu, 
    Sarut mana mama mea, 
    Ramas bun baiatul meu, 
    Ramas bun fetita mea. 
    Tatal meu, baiatul meu, 
    Mama mea, fetita mea.

    Sa ne iubim!

    Dumneavoastră, dragi civili din lume, 
    Urmăriţi de moarte unanim
    Vă propun o nouă strategie
    Să ne iubim. 

    Dragostea e calea contra morţii
    Dragostea e un atac sublim
    Vă propun o nouă strategie
    Să ne iubim. 

    Să ne iubim, să ne iubim
    Să terminăm al morţii haos
    Să ne iubim, să ne iubim
    Îndrăgostiţi pe loc repaos. 

    Faceţi tunul cîine de ogradă
    Faceţi tancuri suvenire-n timp
    Vă propun un ordin nou de luptă
    Să ne iubim.

    La congresul mondial al firii,
    I propose for you,one normal dream,
    Va rog sa votati aceasta sansa,
    Sa ne Iubim!

    Nicolaie Ionescu-Bacau,03.12.2017

    RăspundețiȘtergere
  28. In loc de uratura

    Daca nu stiati,va spun,
    marea noutate:
    Dumnezeu,Mare si Bun,
    Ne-a facut dreptate.
    Ieri a fost zi de Apel,
    Un proces cu miza,
    Unde Domnul Colonel,
    A fost scos din priza.
    Tocmai cand s-a laudat,
    Ca-i expert in toate,
    Dumnezeu i-a aratat,
    Ca nu se mai poate.
    Nou Ales in functii mari,
    I-a-inselat cu zvonul,
    Pe bietii pensionari,
    Cu Revelionul.
    Smecheria lui n-a mers,
    Pentru ca Instanta,
    Intr-o secunda i-a sters,
    Visul si speranta.
    Cred ca foarte suparat,
    Chiar Mos Nicolaie,
    Cu vestea(nuiaua) i-a aplicat,
    “Un fel de bataie”.
    Are dupa Sarbatori,
    Timp sa recunoasca,
    Ca nu-i bun sa traga sfori,
    Sau sa fraiereasca.
    Greu mi-e insa,sa socot
    De le-a cazut fisa,
    C-au luat-o peste bot,
    El si cu Raisa.
    Dar va spun de la-nceput,
    Ca e riscul mare,
    Pentru ceea ce-au facut,
    Sa stea “la racoare”…
    “La Anu' si La Multi Ani!”

    RăspundețiȘtergere
  29. Regele

    Mihai Regele-a murit,
    Si la trista veste,
    Unii s-au pus pe barfit,
    Altii greu trec peste.

    Chiar si ieri in Parlament,
    Fu sedinta mare,
    Cu discursuri,evident,
    De comemorare.

    Auzii pe undeva,
    Ceva si mai tare,
    Ca vor a-l canoniza,
    Ca Mihai Cel Mare.

    Nu ca m-ar fi deranjat,
    Ceea ce se face,
    Dar s-a cam exagerat ,
    De un timp incoace.

    Cu toti stim ca el veni,
    Iar in Romania,
    Doar pentru a mosteni,
    Si sa-si ia simbria.

    In rest mai tot timpu-a stat,
    Departe de tara,
    Ca si cum ar fi sperat,
    Ca n-o sa mai moara.

    Iata insa,a murit,
    Lumea a dat navala,
    S-afle cine-a mostenit,
    Coroana regala.

    Pe nepotul lui rebel ,
    Cu-n joc de culise,
    L-a indepartat chiar El,
    Cand inca nu murise.

    Si-astfel lumea a aflat,
    Margareta,fiica,
    Va fi Capu-ncoronat.
    Peste toata clica.

    Cine-o fi,cine n-o fi,
    Prea putin imi pasa,
    Cat romanii vor trai,
    Robi in a lor casa.

    Oricine-n tron va urca,
    Fi-va de pomana,
    Cat timp ne va sufoca,
    Cizma-americana.


    Nicolaie Ionescu
    Bacau,12.12.2017

    RăspundețiȘtergere
  30. Suspiciuni,

    Ce stie Margareta si noua nu ne spune,
    Luand o hotarare,trezind suspiciune,
    Nu este ortodoxa,sau e macar crestina,
    De ce atunci renunta la titlul de regina?

    Ia,sa luam noi starea, putin in analiza,
    Sa constatam mutarea de are-acum vreo miza.
    Nu cred ca ea,saraca,s-o fi gandit vreo clipa,
    Ca nu mai e “tatuca”s-o tina sub aripa,

    Si tocmai de aceea ,sa nu aiba probleme,
    Renunta la ideia,regina sa se cheme.
    Eu cred ca mai degraba,ai nostri “buni amici”,
    De dincolo de haturi,vor mari schimbari pe-aici.

    De pilda,ca Ardealul,sa fie dat cuiva,
    Sa nu-l mai tot doreasca cei din Hungaria,
    Deja-n acele locuri,e-un print plin de putere,
    Ce lauda Ardealul,precum a sa avere.

    Moldova si…,Moldova,ca doua surioare,
    Sa-si uneasca destinul intr-o Moldova Mare,
    Condusa ,vorba vine,de niste trepadusi,
    Cu fruntea aplecata si spatele,la Rusi.

    Iar restul sa devina,din Dacia Romana,
    Provincie de suflet si baza-americana.
    Asta explica totul,in cateva cuvinte,
    De-aceea Margareta ,e blanda si cuminte.

    Nici nu va dati cu seama,ce mult m-as bucura,
    Acest scenariu sumbru,nici gand sa fie-asa,
    Mai mult,ca Romania in vremea viitoare,
    Demna,sa redevina,o Romanie Mare!
    Nicolaie Ionescu
    12.12.2017

    RăspundețiȘtergere
  31. PLUGUSORUL
    PENTRU ROMANII DE PRETUTINDENI


    Aho,Aho,
    Copii si frati,
    Peste mari si tari plecati,
    Ma-ntreb de va este dor,
    S-ascultati un plugusor,
    Spus de omul din popor,
    La geamul crestinilor,
    Azi,cand anul s-a sfarsit,
    Si-n loc An Nou a venit;
    Porniti dar,televizorul,
    Sa incepem Plugusorul,
    Cu clinchete de zurgalai,
    Cu talangi si clopotei
    Si pocnind din bice,mai,
    Trageti Plugul mai flacai,
    Urati ,mai,
    Hai,hai!
    Am pornit mai pe lumina,
    Renuntand si la slanina
    Si la vin si la tarie,
    La carnati si la piftie,
    Caltabosi si la salata,
    Muraturi,varza murata,
    Sarmale,toba,tochitura,
    Pentru-a noastra uratura
    Gandita si ticluita
    Si din inima rostita,
    Urati,mai,
    Hai,hai!
    Anul ce s-a incheiat,-
    Din ce am planificat,
    Multe am realizat,
    Cu speranta-n Dumnezeu
    Chiar daca a fost mai greu,
    Au mai fost ,in schimb si rele,
    Si-am trecut prin clipe grele,
    Ca unii s-au saturat
    Si ca voi au procedat,
    Lasand masa,lasand casa,
    Si pe toti cei dragi acasa,
    Hotarati sa plece-n lume,
    Tentati de castiguri bune;
    Multi din ei au reusit
    Si acasa bani trimit,
    In schimb n-au bagat de seama,
    Pruncii lor ca nu au mama,
    Iar averea adunata,
    Nu tin loc de-un sfat de tata.
    Si astfel copii lor
    Si bunicii plang de dor.
    Sa dea Dumnezeu cel Mare,
    Sa se faca o schimbare,
    Pentru-o viata sanatoasa,
    Cei plecati sa vin-acasa,
    Familia sa-ntregeasca
    Si natia romaneasca.
    Urati,mai,
    Hai,hai!
    Mare imi mai fu mirarea,
    Ieri cand imi faceam plimbarea,
    Si vazui pe trotuare,
    Multa lume si-alai mare,
    Cu totii se veseleau,
    Si ce credeti ca strigau,
    Cica ,noi suntem romani
    Si pe veci aici stapani!
    Dar cand ma uitai mai bine,
    Vazui cu amaraciune,
    Vreo cinci-sase-aveau,minune,
    Parul cret,chip de taciune,
    Tatuati pe gat si-obraz,
    Cercei in urechi si nas,
    Cel din frunte,dirijorul,
    Un chinez cu tricolorul,
    Doamne ia-ma ,asta ce-i,
    Astia sunt nepotii mei?
    Strigati,mai,
    Hai,hai!
    Fie de orice culoare,
    Este-n lume loc sub soare,
    Doar sa aiba suflet mare,
    Ca am intalnit romani,
    Mai rai ca niste pagani,
    Inraiti,peste masura,
    Traind numai din ce fura
    Si afaceri ilegale
    iar cei pusi sa le stea-n cale
    Te uimesc,dar n-ai ce face,
    Se-nteleg si cad la pace,
    Urati,mai,
    Hai,hai
    Nu mai e ce-a fost odata,
    Viata bine ordonata,
    Cu servici vrei sau nu vrei,
    Schimbul II si schimbul III,
    Si daca era porunca
    Chiar Duminica la munca;
    Azi sunt asemenea legi,
    Ca ai dreptul sa alegi,
    Daca stai,daca lucrezi,
    Daca vrei sa te distrezi,
    Nu conteaza bani cum faci,
    Doar sa stii pe toti sa-mpaci ,
    Toti romanii sa traiasca,
    Dar,doar prostii sa munceasca,
    Urati,mai,
    Hai,hai!
    De urat am mai ura,
    Dar de-ajuns cu critica,
    Sa aducem in prezent,
    Pe romanii cu talent,
    Harnici,demni si invatati,
    Priceputi ,licentiati,
    De straini,chiar,laudati;
    Elevii superdotati
    La Olimpiade premiati,
    Chimisti,matematicieni,
    Scriitori,fizicieni,
    Sportivi,bine pregatiti,
    Soldati bine instruiti,
    Pentru cei ce duc in lume,
    Al romanilor renume,
    Urati,mai,
    Hai,hai!
    Odata erau pe raft,
    Adidasi si oase graft
    azi,ma simt cu mult mai bine,
    Cand intru in magazine,
    Si vad rafturile pline,
    Tot ce vrei si ce nu vrei,
    Te invita sa le iei,
    Dar,mai e cate o data ,
    Langa marfa garantata,
    Cea cu termen expirata;
    Si de este reclamata,
    E dosita deandata,
    Apoi este re-datata,
    Curatata,parfumata,
    In rafturi re-etalata,
    De aceea cred si eu,
    Ca romanu-i si evreu.
    Urati,mai,
    Hai,hai
    Iar acum,in incheiere,
    Precum datina o cere,
    Va uram cu sincer gand,
    Ani frumosi,bogati ,la rand,
    Bucurii si sanatate,
    Pace si prosperitate,
    Fericire,implinire,
    Libertate si iubire,
    “La Anu' si La Multi Ani!”
    Zurgalai si clopotei,
    Mai urati o data ,mai,
    Hai,hai!
    Nicolaie Ionescu
    Bacau,13.12.2017

    RăspundețiȘtergere
  32. Asa nu se mai poate,

    Va spun cu indignare si seriozitate,
    Cand zilele acestea,doar relele au loc,
    Trebuie schimbat fundalul,asa nu se mai poate
    Traind dupa hazardul umilului noroc.

    Scenarii imbecile,dar si legile strambe,
    Ne fac viata nefasta ,destin caraghios,
    Cand cei care fac legea ,nu vor sa o mai schimbe,
    Ca si cum chinul nostru le-ar fi de vreun folos.

    Azi mor nevinovatii mai multi ca in razboaie,
    Betivii si drogatii ,ucid pe cine vor,
    Dar cine sa-i opreasca,cand sunt apa de ploaie,
    Sentinte precizate,in textul legilor.

    Mai mare e amenda,ce v-o dau politaii,
    Ca nu stiu ce articol din cod mai incalcati,
    Decat primesc nebunii,ce mereu scapa caii,
    La ceasul intrebarii,pledand nevinovati.

    Chiar astazi psihopatii isi fac de cap prin tara,
    Curmand nevinovate destine ce avem,
    Pe langa multe alte facand si mai amara,
    Viata noastra scurta cuprinsa de blestem.

    Strigam la derbedeii,ajunsi mari in partide,
    Si-au pus incompetentii copii in Parlament,
    Sa pun-odata capat pornirilor perfide,
    Sa aiba tot romanul,trai linistit ,decent.

    Din somnul ratiunii,treziti-va odata,
    Ca turmele de monstri,deja ne-au dovedit,
    Si-asa cum spune IMNUL,acum ori nicidata,
    Sa nu se mai dicteze,din vest,sau rasarit.

    Nicolaie Ionescu
    Bacau,14.12.2017

    RăspundețiȘtergere

  33. Tâlcuiri


    Spunea dulce,Eminescu:
    Mama nu moare nicicând,
    De se-ntamplă toate-odată,
    sau se-ntamplaă rând pe rând.

    Mai departe,Eminescu,
    Ne spunea,de mama piere,
    Ne rămâne limba noastră,
    Sprijin când,nevoia cere.

    și,asemeni unei mame,
    E credința strămoșească,
    Cu Biserica-mpreună,
    Vatra noastră romanească.

    Cand dușmanii trec hotarul,
    Și in jur sădesc furtună,
    Clopotele din Biserici,
     Precum mama,  ne adună.

    Și,prin sfântă rugăciune
    Și credință-n Dumnezeu,
    Totul iarăși se-nfiripă,
    Traiul,cât o fi de greu.

    Trei cuvinte impreună,
    Ce-n timp o să dainuiască:
    Mama ce ne-a dat lumină,
    Cu Biserica crestină
    Și,cu Limba românească.
    Nicolaie Ionescu
    Bacau,17,12,2017

    RăspundețiȘtergere
  34. Despre Monarhie

    Ca si cum toată prostia și sfidarea si hoția
    Care vreme de decenii,macină la talpa Țării,
    N-ar fi fost de-ajuns,revine,vechea boală monarhia,
    Ce intrece peste poate,acum,limita răbdarii.

    Lesne e sa ințelegem,ce gândeau aceia care,
    Strigau vehement in stradă,și-ntrebam ca proștii,noi,
    In lozinci laudative,marea șansă de schimbare,
    Că de fapt ei,monarhiștii și-a luat Țara inapoi.

    Propaganda a fost mare și,continuă să fie,
    Interese uriașe și mulți bani se pun in joc,
    La ce naiba ne mai trebe și această monarhie,
    Când și-așa in Europa,ocupăm un jalnic loc...

    Regele și-a dat sfârșitul și cu-o zi sau două-n urmă
    Cu alai și chipuri plânse,in lux l-au inmormantat,
    Că mă enerva de-acuma,repetându-se la turmă,
    Pierderea cât e de mare și ce jale a lasat.

    și de unde,până unde,vor să-l și canonizeze,
    Ca și cum in calendare,sfinții nu ar fi destui,
    Că lipsea Mihai Intaiul,voind să il instaleze,
    In locul Sfântului Petru cred,la Poarta Raiului.

    Prinți,printese , principese ,de fapt niște lipitori,
    Ce deja se bat ca chiorii și pe titluri și pe-avere,
    Profitând de buna știre,că romani-s răbdători,
    Vor să readucă tronul și monarhul la putere.

    Vazând tot ce se intamplă,silă mare mă domină,
    Aș lăsa in urma totul ,pe cea lume aș pleca,
    Dar mă tem , ca e posibil,sa n-am tihnă și lumină,
    Ci din contră,sa dau ochii,cu Mihai,Maria-Sa!

    Nicolaie Ionescu
    Bacau,17.12.2017

    RăspundețiȘtergere
  35. Babele

    M-am uitat după-amiază,
    Intr-un vechi album de casă,
    Și de-atunci mă obsedează,
    O ideie dusmanoasă.

    Nu știu de mai sunt ca mine,
    Dar eu sper ca, mulți să fie,
    Ce să creadă că nu-i bine ,
    Să mai fie monarhie.

    O să-ntrebi sigur de-ndată,
    Care este legătura,
    Pe deplin justificată,
    Intre-album si...toată ura.

    Intr-o poză reusită,
    In toată splendoarea lor
    apar Babele,relicva,
    Sfantă a Bucegilor.

    M-a cuprins o ameteală,
    Mintea mi s-a dus sageată,
    La familia regală,
    Azi,cum știți,indoliată.

    Regele Mihai,se știe,
    Cum azi, nu mai sunt secrete,
    A avut cu-a sa sotie,
    In familie,cinci fete:

    Margareta ,cea mai mare,
    Ce urmeaz-a fi regina
    Ea fiind mostenitoare;
    Elena,apoi Irina ,

    Cea din urma,prigonită
    Pentru marea ei greșeală,
    A fost chiar dezmostenită ,
    De familia regală,

    Sofia,de prima dată,
    De asemeni pedepsită,
    Dar ,ulterior iertată,
    Pentru-alegerea gresită.

    Și Maria,maritată,
    Cu-n catolic om bogat,
    Cu o viată complicată
    Și-un destin intortochiat.

    Fizic,fără strălucire,
    La virtuți și minte slabe,
    Incurcate la vorbire,
    Sunt acum doar niște...Babe.

    Cum acele de pe culmea
    Falnicilor Munți Bucegi,
    Doar că astea sunt din lumea,
    Unor regi,uitati, pribegi.

    Vreau pledoariei finale,
    S-atasez un gând recent:
    Babele Casei Regale,
    Sa rămână monument.

    RăspundețiȘtergere
  36. Colind(Iesi gazda crestina-n tinda)

    Iesi gazda crestina-n tinda,
    Sa-ti cantam dulce colida,
    Voia buna sa cuprinda,
    Seara de Ajun!

    Ca ti-aducem vestea mare,
    De la Steaua calatoare,
    Ca Prea- Sfanta Nascatoare,
    In seara de Ajun!

    Nascu pe Mantuitorul,
    Domnul si Invatatorul,
    Fericind intreg poporul,
    De Craciun!

    Bucura-te azi cu bine,
    Cum spun legile crestine
    Ca Iisus spre tine vine,
    'n seara de Ajun!

    Sa te binecuvinteze,
    Sufletul sa-ti lumineze
    Ingerii sa te vegheze,
    De Craciun!

    Fie-ti viata mai departe,
    Cu multi ani si sanatate,
    Casa plina cu de toate,
    La Craciun!
    “La Anu' si La Multi Ani!”

    Cu drag ,
    Mariana si Nicolaie Ionescu

    Bacau,23.12.2017

    RăspundețiȘtergere
  37. Urare de An Nou

    Fără zăpada de-altădat,
    La care-atâta am visat,
    Moș Nicolaie ne-a lăsat,
    Cu ochi-n soare…

    Ce să mai zic de Moș Crăciun,
    Atât de darnic și de bun,
    Veni,plecă fără niciun,
    Fulg de ninsoare…

    Nici vânt,niciviscol și nici ger,
    Deși-am sperat și-ncă mai sper,
    Nici Moș Vasile Sfântul,

    Nu s-a-ndurat astăzi să dea,
    Măcar trei patru fulgi de nea,
    Să-mi păcălească inima,
    Privirile și gândul…

    N-am renunțat la Plugusor,
    Fiindcă-mi este mai ușor,,
    Să urez sincer tuturor,
    Un An Nou cu de toate,

    Dar poate e mai bine-așa,
    Chiar fără ger și fără nea,
    In primul rând,de vom avea,
    Noroc și sănătate!.
    “La Anu' și La Mulți Ani!”

    Mariana si Nicolaie Ionescu
    31.12.2017

    RăspundețiȘtergere
  38. Sorcova,

    După noaptea minunată,
    La cumpăna dintre ani,
    Mai venim incă o dată,
    Să vă ușurăm de bani,

    Zice-se că Plugușorul,
    A ținut loc de arat,
    Azi cu Sorcova ,ogoru-l,
    Pregătim de semănat.

    Sorcova .vesela,
    Să trăiți fericiți,
    Și mereu să infloriți,
    Ca un măr,ca un fir,
    din frumosul trandafir,
    Să fiți tari ca piatra,
    Iuți,precum săgeata,
    Cu brațe ca fierul,
    Mintea ca oțelul,
    Să fiți buni și sănătoși
    Și la buzunare groși,
    Pân' la anu' când venim,
    Din nou să vă sorcovim,
    “La anu' și La Mulți Ani!”

    Mariana si Nicolaie Ionescu
    01.01.2018

    RăspundețiȘtergere
  39. Cu parere de rau

    A trecut ceva timp,de când am renunțat,
    De a fi intr-un grup,unde-abia am intrat,
    Că de-aș mai fi rămas,inc-un ceas,inc-o zi,
    Un alt om aș fi fost ,un alt fel de a fi.

    Chiar de sunt un bătrân,umilit de sistem,
    Și prin ceea ce fac,implinesc un blestem,
    Minte incă mai am și priviri și auz,
    Și puteri ca să sper ,să visez, să refuz.

    Nu m-am plâns,n-am fugit,am vorbit răspicat,
    Către cei ce-au mințit ,către cei ce-au trădat,
    Ce-am crezut despre ei,chiar in față le-am zis,
    Și mai zic inc-o dată, prin ceea ce-am scris:

    Nu mă supără faptul,că sunt slabi și naivi,
    Ci ,că sunt inainte de oameni...,bețivi,
    Și in loc de exemplu la nepoți și la fii,
    Sunt o ceată de pierdută,niște bieți ageamii.

    Și inchei tot ce-am spus,cu-o părere de rău,
    Pentru toți UGP-iștii,din județul Bacău.


    Nicolaie Ionescu
    Bacau,15.02.2018

    RăspundețiȘtergere
  40. Presedintele de drept al UGP Bacau,domnul Enache Mihai,trece prin momente deosebit de critice.Pe langa faptul ca este enorm afectat,de hartuirea inumana a actualului Presedinte-Danilescu,care de luni in sir il poarta prin procese si ii cere despagubiri materiale si morale derizorii,in ultimul timp a contactat virusul virozei pulmonare care isi face de cap in prezent peste tot in tara.Colegial,uman si civic este ca ,in astfel de momente sa trecem peste impresiile mai putin frumoase si in masura in care este posibil,sa-i impartasiti ceva ganduri si urari de sanatate si liniste sufleteasca.Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  41. De 1 Martie
    20 februarie 2018 0

    Gand de martisor

    Mă uit cu insistență-n calendar
    Și număr zilele rămase din februar,
    Prognozele se schimbă zi de zi,
    Dar iarna-mi pare-a nu se mai sfârși.

    Nu c-ar fi rea, sau ca ar fi urată,
    E greu de suferit că-i mohorâtă,
    Nici iarna nu-i,dar nu-i nici altceva,
    că bine-ar fi ,de mâine, ar pleca.

    Să plece “baba”, să revină iară,
    Frumoase dimineți de primăvară,
    Să-mi iau cățelul să pornesc hai-hui,
    Pe valea Bistriței sau a Siretului.

    Să cat urzici prin spini și liziere,
    Să chiui ca nebun doar din plăcere,
    La stână să văd mieii care zburdă,
    Viței nevinovați mugind in ciurdă.

    Să simt mirosul firului de iarbă,
    Sudorile să mi se-adune-n barbă,
    Și să mă pierd prin codrul cântăreț,
    Când vântul imi zburlește părul creț.
    ………………………………….
    In dorul primăverii ce nu vine,
    Caut pe internet vremuri de bine,
    Balconul mi l-am transformat in seră,
    Cu flori de câmp intr-o jardinieră.

    Și intr-o alta am pus ghiocei,
    Să cuceresc pe cea dragă cu ei.

    Nicolaie Ionescu
    Bacau,20.02.2018

    RăspundețiȘtergere
  42. Discurs

    În existența noastră multimilenară,
    Evoluand pe-a omenirii scară,
    Ne-am întrebat,mereu fară răspuns,
    De-unde venim,aici de am ajuns?

    Au existat mai multe variante,
    Lansate de persoane importante,
    Mai mult sau mai puțin interesante,
    Unele juste,altele-aberante.

    Unii au spus ,ba chiar au dovedit,
    Că Universul este infinit,
    Că omul e doar o finalitate,
    A unor evoluții complicate.

    Mai mult unii chiar au localizat,
    Un crucial bing-bang îndepărtat,
    Da-i greu să crezi,c-ar fi adevarat,
    Un Univers auto-inventat.

    Alții susțin că tot ce ne-nconjoară,
    Și prin urmare omul ,bunăoară,
    Cum toate cele din exemplul său,
    Sunt date de la Bunul Dumnezeu.

    Că El a făcut Cerul și Pamantul,
    Lumina și esența și cuvântul,
    L-a modelat pe-Adam și mai apoi,
    Pe Eva și ,prin ei ,azi suntem ,noi.

    Oranduiala veche ,ca o cheie,
    Adam bărbatul,iar Eva femeie,
    Și tot ce viețuiește pe Pamânt,
    Asemeni lor,femei și bărbați sunt.

    În tot acest ansamblu ancestral,
    Femeia are rol primordial,
    Că Dumnezeu doar ei, i-a hărăzit,
    Pe-Adam cu fii,să-l facă fericit.


    Aici ,acum,discursul meu se-ncheie,
    Rămâne de elucidat inc-o ideie,
    Ce poate zdruncina Calea Lactee:
    Că Dumnezeu , ar fi de fapt femeie.

    Nicolaie Ionescu
    Bacau,04.03.2018

    RăspundețiȘtergere
  43. Cel mai frumos cadou ,

    Frumos cadou le face Primăria,
    De ziua lor ,femeilor din târg,
    Pe toate le-a prins sigur bucuria,
    Văzând că robinetele nu curg.

    Ca mâine-i văd pe cei din Primărie,
    La fete,doamne,tinere mămici,
    Dându-le-n dar câte o butelie,
    De apă plată,s-aibă la servici.

    Noi facem glume,dar necazu-i mare,
    Și decât să o ținem tot așa,
    Să-și sape-n fața scării fiecare,
    Fântâni pe trotuare,la șosea.

    Cred c-ar mai fi o posibilitate,
    Până vor fi bani,de la buget,
    Să ne mutăm toți temporar la sate,
    Acolo fiind apă,berechet.

    Și când s-o hotărâ domnul Primar,
    Să-și facă și el treaba “ca la carte”,
    Facem o șmecherie-n calendar,
    Și vom serba in liniște “8 Martie”.

    Nicolaie Ionescu
    Bacau(fara apa)-08.03.2018
    (nu s-a respectat promisiunea cu programul pentru apa)


    RăspundețiȘtergere
  44. 8 Martie,zi deosebita

    Azi e-o zi cu importanță,
    Și-ntru tot deosebită,
    Ziua ființei vieții noastre,
    Îndragită și iubită.

    Ea femeia,ea soția,
    Mama, fiica,sau ea ,sora,
    Sunt simbolul existenței,
    Sfânt,deasupra tuturora.

    Simt un fel de-amărăciune,
    Ce deloc nu imi dă pace,
    Că sărbătorim femeia,
    Într-o zi care nu-mi place.

    Doar uitându-mă afară,
    Gând rău către mine cată,
    Că in loc de Primavară,
    Văd o iarnă-adevarată.

    Chiar senin de este cerul,
    Și chiar mângâiați de soare,
    Sfidător domină gerul,
    Și zăpada lucitoare.

    Cât de caldă e femeia,
    Iubitoare și frumoasă,
    Cred că e nedrept serbând-o ,
    Pe o vreme mofturoasă.

    Fugi la magazin sau seră,
    Vrând să-i dai în dar o floare,
    Cu palton manuși pe mană,
    Și la gât cu trei fulare.

    Ce miros fraged de iarbă,
    Ce concert de păsărele,
    Ce splendoare,ce candoare,
    Doar in vis,sunt toate cele!

    O părere am ,doar una ,
    Și-orice-ar fi,eu cred in ea,
    Este timpul de schimbare,
    Să-ncercăm și altceva!

    Am să fac o sesizare,
    Chiar de-ajunge și la Rai,
    Să serbam ființa dragă,
    Intr-o zi din luna mai.

    Dacă asta nu se poate,
    Schimbăm lunile,nu-i bai,
    Mai să fie-n luna Martie,
    Iară Martie,in Mai.
    ……………………………….
    Dar pană primim raspunsul,
    Totuși s-o sărbătorim,
    Si cu-o sincera urare,
    “La mulți ani” și cu o floare,
    Pentru tot,să-i mulțumim!



    Sfat duhovnicesc

    Cu doar o noapte înainte,
    De-opt(8) Martie ce a urmat,
    Pe-un fost duhovnic,blând Părinte,
    Că mi-adresează dulci cuvinte,
    Pline de tâlcuri,l-am visat.

    Mi-a zis:”Ce-i mai frumos sub soare,
    Și mai plăcut,de te gandești,
    Decât să dăruiești o floare,
    În astă zi de sărbătoare,
    La cea pe care o iubești.

    Măicuței care ți-a dat viață,
    Și cu speranță te-a crescut,
    De când erai o mogâldeață,
    Să-i mulțumești;zbârcita față
    să-i luminezi cu un sărut.
    Și fiicelor de langă tine,
    Cum , cred că este părintesc,
    Să le urezi clipe senine,
    Doar bucurii și numai bine,
    În tot ce fac și împlinesc.

    Aproape ,sau in depărtare,
    O soră,două,mari sau mici
    De-ai,fă-le o surpriză mare,
    Un mic mesaj cu o urare,
    La fiecare să le zici.

    Și celor mai apropiate,
    Femei din anturajul tău,
    Urează-le cu sănătate,
    Iubire și prosperitate,
    Succes și împliniri mereu.

    Nu-i greu!Să-mparți la fiecare,
    Un cuvânt bun ,un gând frumos,
    O floare,sau o-mbrațișare,
    În viața scurtă,trecătoare,
    E lucrul cel mai de folos.

    Femeia este o valoare,
    Ce dacă știi s-o prețuiești,
    Asemeni razelor de soare,
    Din sufletu-i,iubirea mare,
    Vei reuși s-o cucerești.

    Că însuși Bunul Dumnezeu,
    Pe-Adam zidind, în clip-aceea,
    A cumpănit ca-i va fi greu,
    În viață singur fiind mereu
    Și-ndată a zidit femeia.”

    Răsturnare de situație,

    Văzând c-a fost criticată,
    La recenta sărbătoare,
    Vremea o lăsă mai moale
    Și-acum este cald și soare.

    Și venind căldură multă,
    de pe unde e mai bine,
    S-a topit rapid zăpada ,
    De pe șes,de pe coline.

    Și pe când in termometre,
    Gradele urcă pe scară,
    Imbracată mai “domestic”,
    Deja lumea e pe-afară.

    Un vecin ce ma observă,
    Zâmbind,zice intr-o doară,
    “-Cu-o zi caldă ,și cu-o floare,
    Nu se face primavară!”


    “La multi ani”

    Nicolaie Ionescu
    08.03.2018

    RăspundețiȘtergere
  45. Cine-l mai educă pe român?
    O spun cu durere-n suflet,dar un pic și revoltat,
    Că românul dă dovadă,că-i total ne-educat,
    Până nu demult pe ușa scării noastre,la intrare,
    Peste tot erau afișe,cu texte de informare:

    “Cumpăr o garsonieră,caut un apartament,
    Fac schimb cu unul mai mare,sau mai mic,ofer urgent
    Împrumuturi la comandă,fără girant sau plafon,
    Caut bonă,vând mașina și-orice tip de telefon...”

    Și-așa câte și mai câte,de luat sau de vânzare,
    Că mai trebuia o ușă,poate chiar ceva mai mare.
    Fără a mai sta pe gânduri,insă,am amenajat,
    Lângă ușa cu pricina,un “panou de afișat”.

    Arătos,pus la vedere spațios nevoie mare,
    Să-și poata pune afișul ,cum dorește fiecare.
    Nu vă spun c-am pus la bază,spații compartimentate,
    Pentru ziare și reviste,tot de gen publicitate.

    De atunci trecură anii și-am scăpat de-acel coșmar…,
    Până zilele trecute,când pe ușa-am văzut iar,
    O hârtie imprimată,ce-anunța pe toată lumea:
    Vine popa cu molifta ,și mi-am zis că asta-i culmea!

    Recunosc,plin de mânie,făr'a vrea am injurat!
    Chiar de-o fi popa de vină,am facut mare păcat,
    Dar ce forță să m-oprească,spre a nu mai injura,
    Când afișierul mare,era chiar in stânga sa.

    Vrând să dezlipesc hârtia și s-o pun unde-i e locul...,
    Cu-adeziv de cizmărie fu lipită,arză-o focul!…
    Pentru partea-njuraturii,hai că sunt de vină eu,
    Dar pe cel care-a lipit-o,oare-l vede Dumnezeu?



    Nicolaie Ionescu
    Bacau,22.03.2018

    RăspundețiȘtergere
  46. Rusinică !
    Aș avea o rugăminte,la ziarul Deșteptarea,
    Pentru că de multă vreme,ne domină disperarea,
    De faptul că deși zilnic,scrim la “Bacăul vorbește”
    Pare-se, din Primărie nimic,nimeni,nu citește.

    Cum să facem,zic de-aceea,zilnic s-ajungă ziarul,
    Pe birou ,să il citească și Măria-Sa,Primarul,
    Sigur nu-s,nici de-astă dată ceva de se va schimba,
    Câți nu fac cu sârg lectură,făr-a-nțelege ceva!…

    Dar zic eu,că poate totuși,văzând că lumea insistă,
    Va realiza Primarul,pân' la urma știrea tristă:
    Starea străzilor e tema ce de luni se tot dezbate,
    Jur că sunt cu mult mai bune,cele care sunt prin sate,

    De parcări,ce să mai zicem,despre parcuri,despre Gară,
    Haosul ce e prin piețe și ce dă pe din-afară,
    Câinii care fac ravagii oriunde prin cartiere,
    Tot ce nu este “ca lumea”,dreptul la schimbare-și cere.

    Tocmai am văzut Primarul de la Turnu Severin,
    Arătând prin greva foamei,lucrurile ce nu-i convin,
    Poate el exagerează,se putea și in alt mod,
    Dar comparativ,al nostru mi se pare prea comod!

    Chiar mă-ntreb,oare Primarul ce program o fi avand,
    Și-n programul care-l are,ce-o fi scris in primul rând…
    Ieri în căsuța poștală,găsii de la El scrisoare,
    Mesaje laudative,cu promisiuni bizare...

    Câți bani o fi dat Primarul,pe scrisori la tot orașul,
    Cu mesaj de propagandă ce-l citește doar farasul?
    Sigur cu acele sume,mai cu minte cheltuite,
    Sute,sau,chiar mii de găuri,puteau fi acoperite...

    Haideți,să-ncercăm și asta,să trimiteți deci,ziarul,
    Mâine,chiar la prima oră,să-l citească și Primarul,
    De n-o fi o reușită,se poate-ntâmpla oricui,
    Și-așa mulți cred ca Bacaul,e-un oraș al nimănui!
    Nicolaie Ionescu

    RăspundețiȘtergere
  47. Iată explicatia!

    Ne mirăm de ce e vremea,așa de surprinzătoare,
    De ce nu mai ține pasul,cu ce-i scris în calendare.
    Unii spun că-n perioada,imediat următoare,
    Ar fi vorba chiar de-o eră cu efecte glaciare.

    Uimit urmăresc prognoza și deloc nu-mi pare bine,
    Abia așteptând o vreme,să dau șuba de pe mine,
    Spre marea-mi dezamăgire,în conflictul cu nebuna,
    În loc să mai scot o haină,trebuie să mai pun una.

    Cînd,mi-am rezervat o oră,pentr-o scurtă analiză,
    Să găsesc măcar motivul pentru vremea gen surpriză,
    Ne fiind alte explicații,la comportamentul vremii,
    Am găsit că vinovații,ar fi politicienii.

    De când ultima schimbare de regim ,sunt trei decenii,
    Timp in care s-a dus buhul,cum sunt politicienii.
    Și ce este mai specific,măsluindu-și faptele,
    O fi har,ori o fi boală,mint de-ngheată apele.

    La Bacău astfel de-aspecte,au avut urmări acute,
    Înghețând apa ce duce spre oraș,spărgând conducte;
    Însă-n loc să nu mai mintă,lucru care se observă,
    Au luat deja în calcul,alt tronson nou,de rezervă.
    ………………………………………………….
    Treaba cred c-o să dureze,pân' și apa o sa-nvețe,
    Când mint politicienii,să-i ignore,să nu-nghețe.


    Nicolaie Ionescu
    Bacau,23.03.2018

    RăspundețiȘtergere
  48. Fapt divers-Stire de Jurnal

    Am văzut aseară, la Telejurnal,
    Într-un sat de munte,un mare scandal,
    Provocat se pare-n astă săptamână,
    De-un urs ce-a dat iama ,noaptea,la stână.

    S-a mișcat jivina într-atât de iute,
    Ucigând de-a valma-n câteva minute,
    Fără cont a ține,de mărime,sex,sau ani,
    Zeci de oi din stâna bieților ciobani.

    În zadar făcură galagie câinii,
    Hărțuind dușmanul și trezind stăpânii.
    Care pân' să iasă ,cu pari și ciomege,
    Ursul săvârșise,marea făr'delege.

    Dar să vezi a naibii,naroadă potaie,
    Când fugi-n padure,luă doar o oaie,
    De toți se-ntrebară,care fu motivul,
    C-a fost așa mare de morți,efectivul.

    Un cioban ,in timpul ce apoi s-a scurs,
    A zis c-a fost lupul,nicidecum un urs,
    Nu putu săracul,in noapte să vadă,
    De-avea asasinul,sau nu avea coadă.

    Că de lup se spune,vorba-aceea rea,
    Că și-ar schimba blana,dar naravul,ba!
    Lupu- a fost,sau ursul,acum ce contează,
    Altul e motivul care-ngrijorează.

    Se puseră unii,judecând aiurea,
    Ca să piară urșii,au tăiat pădurea!
    De-acum vezi ciobanii,ce mai pierd vreun miel,
    Cătând ucigașii,pe la vreun hotel.

    Nicolaie Ionescu
    Bacau,23.03.2018

    RăspundețiȘtergere
  49. Bunavestire (motiv de bucurie și speranță)
    25 martie 2018

    Ca sigur va veni căldura,vremea se schimbă radical,
    Mâine va fi doar amintire,întreg decorul hibernal;
    Puneți cojocul la păstrare,iar cizmele în raft ,la dos,
    Nu vă grăbiți însă prea tare,zăpadă e incă pe jos.

    E bine să incepeți asta,întâi cu sufletul din noi,
    Faceți curat de primăvară,cu gânduri și speranțe noi,
    În inimi tundeți trandafirii,să dea din ram vânjosi lăstari,
    Iar in privire liliacul,lasați crenguțe cât de mari.

    Și zvonuri dați in lumea mare,de-acum e cald și pot veni,
    Cârduri de păsări călătoare,din zare-albastră zi de zi.
    Simt cum mă-nvăluie emoții,dându-mi senzația că zbor,
    De nu m-ar ține-o jenă-n spate,care coboară pe picior.

    Adunați razele de soare și sentimentul că renaști,
    S-avem asigurate stocuri de bucurie pân’ la Paști.
    ……………………………………………………………………….
    Dați înapoi puțin clișeul,că prins de zâmbet și culori,
    Uitai să cumpăr la iubită,cel mai frumos buchet de flori.

    Nicolaie Ionescu
    Bacau,25.03.2018

    RăspundețiȘtergere
  50. Ne întrebăm
    Ne întrebăm de ce copii nu vor să mai învețe carte,
    De ce nu-și mai iubesc parinții,mai mult,nu știu cum să se poarte,
    Deși se duc,fac școli înalte,cu aur și argint pe mână,
    Revin apoi,mai plini de mofturi,iar să muncească tot amână.

    Ajunși la vârste-naintate,nimic nu știu,dar totul vor,
    Facând scandal prin tribunale,pe-avere,când parinții mor,
    Încep o căsnicie hâdă,din ochi cătând altă valoare,
    Și la o lună ,cel mult două ,divorțul e în pronunțare.

    Ne întrebăm de ce copii,nu vor să mai învețe carte,
    La ce bun,când orice examen,îl iei cu bani pe de-altă parte,
    Sau de-are posibilitate,fără prea multă insistență,
    Cu cinci mii de dolari oricine,poate lua orice licență.

    Când mai ușor decât cu cartea poți lua orice doctorat,
    Cu sâni-obraznici la vedere,sau cu amantul deputat,
    Fraier să fii,ca să-ți pierzi timpul,cu sesiuni în facultăti,
    Atâta cât la îndemână,sunt și-alte de posibilități.

    Ne întrebăm de ce copii,nu vor să mai învete carte,
    Dar ce sa facă la finalul naltelor studii terminate,
    Când nicăieri de n-ai o pilă,sau nu dai șpaga necesară,
    E de nepenetrat sistemul,licența-i doar o apă chioară.

    Și-atunci ce motivații s-aibă,copii să învețe carte,
    Cât nu mai e ca altădată,carte având,să ai și parte?
    Problema însă de principiu,de care -i bine să ții cont,
    E dacă-nveți,poți fi celebru,dar e-un dezastru să fii,tont.

    Nu știu cum se interpretează,de e sau nu cum se cuvine,
    Dar mi-aș dori o lume altfel,în care tot sa fie bine,
    Copii iar să-nvețe carte,să aiba trainic viitor,
    Iar împlinirea națiunii,să dăinuie prin munca lor.

    Nicolaie Ionescu
    Bacau,26.03.2018

    RăspundețiȘtergere
  51. Ideie
    De milenii ne rotim prin spațiu,într-un Univers necunoscut,
    Ancorați în ceața unei clipe,când noi din nimic am apărut,
    Ne mândrim ca am avea de toate,cer, și soare,apă și pământ,
    Și puteri de nu știm cine date,să trăim prin toate câte sunt.

    Sensul nostru e mereu același și ,aceeași cale urmărim,
    Ca și cum nu am avea o alta,să ajungem unde... nici nu știm,
    Toți i-am spus analizându-i taina,lume ,cu trecut și viitor,
    Iar pe cel ce parcă ne privește,Dumnezeu-Părinte-al tuturor.

    Ne-am obișnuit că viața ne e scurtă,deși tuturor ne pare rău,
    Că nu avem parte fiecare,dac-ar fi,de infinitul său,
    Nimeni nu știm cât acest scenariu,mai departe se va repeta,
    Știm doar că venim aici pe scenă,să avem de unde iar pleca.

    Nicolaie Ionescu

    Bacau,27.03.2018

    RăspundețiȘtergere
  52. Excursie pe Ceahlău

    Vă întreb un lucru serios:voi ați fost vreodată pe Ceahlău,
    Eu de-o viață-ntreagă l-am urcat și am fost mereu un fan al său,
    Am făcut traseele cu drag,uneori,de două ori pe an,
    Și cred cel mai simplu și ușor,este prin Bicazul Ardelean.

    Mergi pe drumul către Toșorog,drum urcând ușor ,dar asfaltat,
    Iar apoi la dreapta,spre Canton,la scurt timp,când ai ieșit din sat.
    Mai apoi,pe drumul șerpuit,cu mașina nu-i greu de urcat,
    Până când ajungi,chiar sus la Schit,de-un gard de dârlogi înconjurat.

    Apoi tot pe-un drum forestier,urci pe jos o oră și ceva,
    Dar cei mai comozi și de aici,chiar și cu mașina pot urca.
    Iar la poala stâncilor mai mari,drumul urcă prin păduri pieptiș,
    Și mereu popasuri ,gâfâind,faci fără să vrei,în luminiș.

    În curând,pădurea părăsești,și ajungi deasupra pe platou,
    Nu-nainte de un mic dejun,cu afine dulci,dinspre Durău.
    Și acolo sus poți colinda,ore-n șir prin iarbă și prin flori,
    Aer proaspăt,liniște și jepi,la a căror umbr-ai vrea să mori.

    Mângâiați de vântul adiind,înspre mănăstire-n pas ușor,
    Mergi să te închini,să te-odihnești,și poți trece și pe la izvor.
    Răcorit de apa de izvor, lesne poți ajunge pe platou,
    Iar de-acolo urci cu mult mai greu,chiar pe vârful Toaca din Ceahlău.

    De-acolo de sus,în depărtări,poți descoperi jur imprejur,
    Renumite creste-ale-altor munți,ce pe-albastrul zării prind contur,
    Iar in jos,spre poale de privești,vezi splendoarea Lacului Bicaz,
    Și ca intr-un vis,parcă trăiești ,minunate clipe de extaz.

    Coborând cu greu și obosit,poți o oră două-ntârzia,
    La o tochitură ,sau un borș,la dulcea cabană Dochia.
    Este timp chiar și pe Ocolaș,vârful cel mai mare de aici,
    Într-o oră,două să ajungi,printre jepi și printre brazi pitici.

    Înapoi,e drumul mult mai lung,că mai toate câte ai, te dor,
    Cu toți tac,copiii mai sunt freș ,sorbind des din apa de izvor.
    Coborârea este spre final în scurt timp ,din nou suntem la Schit,
    Și când cu mașina am pornit,deja copilași-au adormit.

    Dup-o noapte cu un somn adânc,timp în care te-ai recuperat,
    Dimineața-ngândurat privești,muntele pe care l-ai urcat,
    Și deși picioarele te dor,nu regreți pe unde ai pășit.
    Dimpotrivă ,planuri noi îți faci,să revii,să fii iar fericit.

    Nicolaie Ionescu
    Bacau,29.03.2018

    RăspundețiȘtergere
  53. Gara,o nostalgie!


    S-aștepți pe cineva in gară,este un lucru demodat.
    Cine nu are,azi,mașina,nu cred că mai e așteptat,
    Doar vreun bătrân sau vreo bătrână,ce-n vizită trece pe-aici,
    Sau cei care mai fac naveta,de pe la țară,la servici…

    Sau cei care mai fac excursii,lăsând mașina în garaj,
    Cu gând de-a mai urca vreun munte,cărând în spate-un mic bagaj,
    În rest,mașina e o boală,nu doar un lucru necesar,
    Este un fel de etichetă,ca ai ceva și-n buzunar.

    Parcă ar fi unsă cu miere,parcă-i stropită cu parfum...,
    De orice jună,precum musca,vrăjită, lasă orice drum;
    Cu siguranț-ajungi vedetă,marcată de eveniment,
    La Tv și-n orice revistă,dacă mai scapi din accident.

    Cobor din tren ,gara-i pustie,măsor peronu-n lung și-n lat,
    Și nu mă mir ,nici teamă nu-mi e,că nu-s de nimeni așteptat.
    Am fost fără să am vreo treabă,până la prima stație,
    Că mi-era dor să merg cu trenul...,
    Uitasem cat de bine e!

    Nicolaie Ionescu
    29.03.2018

    RăspundețiȘtergere
  54. Pamflet-Doamnei L.C.Kovesi
    Madamme Codruța a dezamăgit.
    Nemernicii care îi vor căderea,
    Au dovedit cu acte c-a mințit
    cu mult tupeu,cât a avut puterea.

    Deși-s niște neghiobi și inculpați
    și nu au drept decât de judecată,
    Tot ei corupții sunt cei mai votați,
    Și îi susține România toată.

    Ea care Europa a șocat,
    Prin mult curaj și prin inteligență,
    Și-n semn de-aprecieri i-a acordat ,
    Zeci de medalii pentru competență.

    Ea care într-atât s-a străduit,
    Să facă o impresie frumoasă...,
    Cum să-și permită orice necioplit,
    S-arate lumii că e mincinoasă…?

    Dar are ea ac de al lor cojoc,
    Cât timp o mai susțin americanii,
    Chiar dac-o fi să dea la țară foc,
    Le va lua nemernicilor banii.
    ………………………………...
    Dac-aș putea și de m-ar asculta ,
    I-aș da un sfat ,să-și curățe ograda ,
    Și bine-ar fi dacă ar renunța,
    La acest rol de Albă ca Zăpada.

    Azi nu-i mai crede nimeni un cuvânt,
    De vreme ce au prins-o cu ocaua,
    Chiar dac-ar face cu Satana legământ,
    La DNA îi cântă cucuveaua.

    La câte gogonate-a debitat,
    Din tot ce reprezintă și ce are,
    Atât mai cred că e adevărat :
    Că e româncă și…,că-i “fată mare”.
    Nicolaie Ionescu-Bacau

    RăspundețiȘtergere
  55. Cu speranță în gând!

    Suntem deja în Săptămâna Mare,a patimilor Bunului Iisus...,
    Când suferind dureri și disperare,pe Crucea umilinței a fost pus.
    Cum știm din cărțile ce au fost scrise,sau la urmași transmis și prin viu grai,
    Iisus a fost exemplul mântuirii și Calea dreaptă spre doritul Rai.

    Când suferinț-atins-a apogeul,chemând pe Tatăl Sfânt în ajutor,
    El nu a contenit prin rugăciune,să-i ceara blând iertarea tuturor,
    Deși semne au fost c-ar fi Mesia,puțini de au crezut în ce s-a spus;
    El trebuia să moară sus pe Cruce,să dovedească astfel că-i Iisus.

    Jertfit pe-altarul lipsei de credință și in mormânt păzit și ferecat,
    Puterea lui a doborât călăii definitiv,când El a Înviat!
    Tot ce-a fost prorocit să se-mplinească,cu toții știm ,întocmai s-a-mplinit;
    De-aceea e speranța noastră mare,că El ne va salva,într-un sfârșit.

    Suntem deja în Săptămâna Mare,deci renunțând la tot ce este rău,
    În rugăciune,respectându-i jertfa,să ne-nsușim și noi,exemplul său,
    Cu grai și gând slăvind Sfânta-mplinire,pășind din nou ,cu sufletul curat,
    Spre-altar chemați de clopote în noapte,cantam în cor:”Hristos A Inviat!”.




    Invierea
    Atâtea frumuseți are Pământul
    Comoara e și e tărâm de vis,
    Neputincios parcă este cuvântul,
    Să îl descrii în vorbe, sau in scris.

    Indiscutabil e o mega-forță,
    Magnificul miraj ce a creat ,
    Ca și acea îndepărtată torță,
    Ce încălzește ,luminând ciudat.

    Eu cred că pe Pământ chiar Raiul este,
    De care-n Testament s-a amintit,
    Iar noi om fi,posibila poveste ,
    Răsplata altei lumi din Infinit.

    Dar, de Pământu-i Rai,iar noi,posibil,
    Îngeri ajunși în “viața de apoi”,
    Și demoni-e la fel de mult credibil,
    Să fie în prezent ,chiar printre noi.

    Iar faptul că nu-i nimeni să ne-arate
    Ce,când și cum să hotărâm să fim,
    E-un semn divin a Celui care...,poate
    Ne-a răsplătit cu premiul ce-l trăim.

    Să zicem că-i un fel de trambulină,
    Ce după toate câte-am viețuit,
    Ne poate ridica spre-acea lumină,
    A binelui cel fără de sfârșit.

    S-atingem,dar,azi,mâna ce stă-ntinsă,
    Chemându-ne spre Cel care ne vrea,
    Păstrând iubirea-n suflet,neânvinsă,
    La fel speranța-n Învierea Sa.

    Nicolaie Ionescu
    Bacau,08.04.2018

    RăspundețiȘtergere
  56. Mesaj
    Frumoasele trăiri le-am înșirat,pe zile-aniversare,rând pe rând,
    Să putem spune-n fiecare zi:”a mai trecut încă un an,de când...”,
    Deci dacă azi,primești un mic mesaj,sper să te bucuri,dacă-i de la mine,
    Ascunsă e in el dorința mea,să te găsească-n liniște și bine.

    Să nu te necajească dacă el,a nimerit tocmai în miez de noapte,
    Ci crede-mă că bucuria mea,am vrut cu toți cei dragi a o împarte,
    Fără tăgadă,fără-ntârziere,să fii tu printre primii ce-au aflat,
    Frumoasa veste a speranței noastre,că pentru noi”Hristos a Inviat!”

    Să-ți fie Sărbătorile Pascale,cu fericire și cu sănătate,
    În suflet s-ai mărețe gânduri bune,iar masa fie-ți plină cu bucate,
    În preajma ta să fie totdeauna,îngerul păzitor să te vegheze,
    Credința mare,Soarele și Luna în orice clipă să te lumineze.


    Mariana si Nicolaie Ionescu

    Bacău

    08.04.208

    RăspundețiȘtergere
  57. Trădătorii decorați

    De când cu democrația,
    Un aspect ce ia amploare,
    Și aprinde România,
    'I fenomenul de trădare.

    Ne-ntrebăm de ce în țară,
    Nimic nu mai este bine,
    Devenind prioritară,
    Vrerea țărilor străine.

    Ce-au pus în funcții pe unii,
    Dintre cei care- au trădat,
    Interesul națiunii
    Și problemele de Stat.

    S-au retrocedat în grabă,
    Cât și cum străinii-au vrut,
    Țara pusă pe tarabă,
    pe nimicuri s-a vândut.

    Și-astfel,s-au trezit românii,
    Azi puțin,mâine puțin,
    Că i-au sărăcit străinii,
    Și-acum au viața un chin.

    Votul nici nu mai contează,
    E un fel de laitmotiv,
    Cu care-l manipulează,
    Șmecherii pe cel naiv.

    Mână-n mână cu străinii,
    Trădătorii vânzători,
    Au colonizat românii,
    Sfidând amenințători.

    Încălcând legi,Instituții,
    În loc să fie stopați,
    Noi suntem penali, corupții,
    iar ei sunt cei decorați.
    Ca de fiecare dată,
    În astfel de-mprejurări,
    Suntem ca o turmă beată,
    Sau fugim prin alte țări.

    Nimeni nu se mai gândește,
    Să rămână-n România,
    Și să lupte românește,
    Apărând democrația.

    Mare-mi este nostalgia,
    Ce-mi domină ființa toată,
    Unde-s oare,Romania
    Și românii de-altădată…?

    Nicolaie Ionescu
    Bacau,14.04.2018

    RăspundețiȘtergere
  58. Noua securitate

    Nu de puține ori am comentat,
    Starea de plâns a nației române,
    Că-n cele trei decenii s-a schimbat,
    Doar dominația puterilor străine.

    Când doar:”Ajunge!”-am spus la Răsărit,
    Surprinși au fost,de marea îndrăzneală,
    Furia lor nebună s-a stârnit,
    Iar indrazneții au dat socoteală.

    Mai mare e problema în prezent,
    Stăpânii, arătându-și răutatea,
    Sfidând din precedent în precedent,
    Călcându-ne-n picioare demnitatea.

    Trimiși la colț și monitorizați,
    Zâzania-ntre noi ,se întărește,
    Un pas mai e să fim desființați,
    Striviți fiind, cum cuiul într-un clește.

    Șocat am fost,pe când un jurnalist,
    celebru fiind,mimând seninătate,
    Despre prezent a zis ,că ne-am întors,
    Și resimțim vechea securitate.

    O fi blestem,sau altceva o fi ,
    Ce va urma,oricum nu va fi bine,
    Probabil pruncii nostri vor trăi,
    Finalul trist al vrerilor străine.

    Nicolaie Ionescu
    Bacau,05.04.2018

    RăspundețiȘtergere
  59. Primavară

    Anul ăsta ne-a dat Domnul ,o frumoasă primavară!

    E trecut puțin de Paște și-i un timp splendid afară,

    De parfum e plin văzduhul și ne-nvăluie căldura;

    Cât de darnică și bună,câteodată e natura…!




    Peste tot sunt pomi în floare,în livezi,în liziere,

    Iar albinele-s un zumzet,căutând polen și miere;

    Îndreptându-mă spre casă,renunț la știuta cale,

    Curios să văd sclipirea apei Bistriței,pe vale.




    Îndărăt o ia mașina,ca și cum ar știe drumul

    Și cei câțiva kilometri,se pierd unul câte unul.

    Deja văd sclipind în zare,ca o pânză argintată,

    Apa Bistriței bătrâne,limpede și minunată.




    Las mașina pe imașuri și mă-ndrept pe jos spre maluri,

    Unde apa șiroiește chicotind ,săltând în valuri,

    Când m-apropii și mai tare,broaștele vociferând,

    Speriate,supărate,sar în apă,rând pe rând.




    Am ajuns;întreg tabloul plin de farmec mă cuprinde,

    Și o flacară ciudată,parcă-n mine se aprinde...

    Când, privind îndeaproape de pe-o piatră somnoroasă,

    Peștisori zăresc în apa ,rece și gălăgioasă.




    Cu-o ușoara remușcare,deși mi-am luat permis,

    Îmi spun că mai am o lună,fiind sezonul interzis.

    Cât ai arunca o piatră, mai departe,e o stână,

    Cu oițe sufocate parcă,în cojoc de lână.




    În oceanul de verdeață,mieii ,iezii sar și zburdă,

    Foamea însă mă cuprinde, simțind un miros de urdă.

    Astfel,renunțând la toate mă indrept către mașină,

    Când un șarpe-mi taie calea,înspre mlaștina vecină.




    Sincer ,m-au trecut fiorii,fără gând să mă razbun,

    Fiindcă l-a zărit o barză ,ce-aștepta un mic dejun.

    Plec,uitandu-mă în urmă,să văd ce s-a întâmplat…

    Deja barza obținuse,ceea ce a așteptat.




    Nicu Ionescu-14.04.2018

    RăspundețiȘtergere
  60. Convingere

    De mult timp e zarvă mare,
    Pentru-a presei libertate,
    Pentru-un drept la exprimare,
    Și cel la intimitate.

    Constatăm că, din păcate,
    Mai ales in Romania,
    Toate-acestea-s încălcate,
    Făcând praf democrația.

    Legi sunt multe în vigoare,
    Doar că-n conținutul lor,
    Dau drept de interpretare,
    Cum vor, magistraților.

    Care magistrați se pare,
    (Doar o parte dintre ei),
    Au făcut un cerc mai mare,
    Un fel de groapă cu Lei.

    Și-n cazul când, din păcate,
    Ai căzut în groapa lor,
    Cine te mai poate scoate...,
    Din capcana Leilor!

    Cum ei,Leii,spun in șagă,
    Chiar de nu faci vreo greșeală ,
    Cu-un denunț ,ceva cu șpagă,
    Ai intrat în “paradeală”.

    Ești luat din lift,din stradă,
    Uneori chiar și din pat,
    Astfel lumea să te vadă,
    Ca penal,ca inculpat.

    După luni de-ncătușare,
    Ajutat de avocat
    Și-o Instanță cu onoare,
    Ești scos ca nevinovat.

    Nimeni insă nu răspunde,
    Pentru gravele erori,
    Că dosarul se ascunde,
    Sau se pierde,tras de sfori.

    Ce am înțeles eu bine,
    Din contextu-acestor ani?
    Că dreptatea-ncet devine,
    Marfa celor ce au bani.

    Ba mai mult,chiar s-ai de toate,
    Lovit poți fi de blestem,
    Când, devii tot dând din coate
    Incomod pentru sistem.

    Ce-i sistemul?E puterea ,
    (Uni-i spun Stat paralel),
    Care îți sfidează vrerea,
    făcând doar ce spune El.

    E cel ce te urmărește,
    Ce te monitorizează ,
    Și în toate ce gândește,
    Dreptul tău nu mai contează,

    Cum nici votul nu contează,
    Competența, sau valoarea,
    Totul se întruchipează
    'ntr-un cuvânt:subordonarea.

    Și revin la zarva mare,
    Pentru-a presei libertate:
    Cât s-o da vreunul de mare,
    Acest lucru nu se poate!

    Da, o armă este presa,
    de temut,de-atâția ani,
    Cine-i ține însă lesa?
    Sigur cei care au bani.

    Și dreptul la exprimare,
    E o mare păcăleală,
    Că de te exprimi prea tare,
    Poți fi pus la “paradeală”.

    Dupa cele zise,iată,
    și concluzia ce-o fac:
    Sigur n-ai să fii vreodată
    liniștit,decât sărac.

    Nicolaie Ionescu
    Bacau,15.04.2018

    RăspundețiȘtergere
  61. Luați aminte!

    Deseori,scot câte-o carte,din biblioteca mea,
    Răsfoind,căutând titluri,sau ce are bun in ea,
    Și citesc Letopisețe și Cazanii și Scrisori,
    Tălmăcite cu mult suflet și nasc lacrimi și fiori.

    Și citesc pe când românii,erau mândri daci și sciți,
    Nimicind pe mulți când unii,nu erau bineveniți.
    Și citesc plin de mândrie,despre bravul meu popor,
    Ce cu sânge,cer și soare zamislit-a tricolor.

    Și citesc din Eminescu,Mureșan,Alecsandri,
    Cum s-au întregit românii și cum au visat a fi,
    Câți eroi de-a lungul vremii,în Istorii au intrat,
    Cum înaintașii nostri,s-au impus ca neam și Stat.

    Dar apoi mă uit in juru-mi,și văd tot ce este azi
    Cum ajuns-a țara noastră loc de chin și de necaz,
    Văd batrâni care blestemă și injură cu dispreț,
    C-a fost stears-a Țării Stemă și trecutul ei,măreț.

    Văd cum zilnic,se destramă,tot din ce a mai rămas,
    Văd promisiuni marșave,ce ne-nșeală “pas cu pas”,
    Cum străinii ne sufocă,tăbărând cu toți,călare,
    Să ne fure,să ne-nșele,să ne calce în picioare.

    Timp în care cei din frunte,ce conduc destinul țării,
    Parcă pun la încercare,care-i limita răbdării.
    Le-au luat ochii averea ,dezmătul și trândăvia,
    Terfelind în ochii lumii,numele de România.

    N-aș avea nimic a spune,despre voi,ce-ați înșelat,
    Așteptările mulțimii,de când v-ați încoronat,
    Daca fapta voastră cruntă,n-ar aduce în jur hăul,
    Dezbinarea,sărăcia,neâncrederea și raul.

    Sunteți Iude,sunteți fraieri,să vă ierte Dumnezeu,
    Toate însa pân' acolo,unde e poporul meu;
    Că vă vindeți moștenirea,mă cam doare undeva,
    Dar nici gândul să vă-ncerce, să imi vindeți Țara mea!

    Dacă vreți,face-vă-ți lumii,de ocară cum doriți,
    Dar la mine-n bătătură,doar cand voi voi,poftiți.
    Și atunci,chiar când cu voia-mi în ogradă veți intra,
    Să nu zic a doua oară să plecați când eu voi vrea.

    A mai fost cândva în urmă,acum câteva decenii,
    Întrebați-vă bunicii,ce erau mai marii vremii,
    Când s-au răsculat săracii,care-a fost urmarea tristă,
    Că și-atunci jalnica stare, și acum la fel există.

    Nu vă-ncredeți in străinii,ce le sunteți angajați,
    Că de va muri doar unul din romanii răsculați,
    Nicăieri în lumea mare no s-aveți a vă ascunde,
    Și pentru nesabuintă sută-n sută veți răspunde!

    Nicolaie Ionescu

    Bacau,18.04.2018

    RăspundețiȘtergere
  62. E seceta

    Acum câteva ore,făcut-am cale-ntoarsă,
    De undeva din luncă,pe unde-am ratacit,
    Și de atunci pe suflet,un negru gând m-apasă,
    Când am vazut pământul aproape pârjolit.

    E grâul cât genunchii,de-o rară frumusețe,
    Porumbul e de-un deget dar plângi de mila lui,
    De greaua neputință,că toate mor de sete,
    Și ruga nu le-o aude urechea cerului.

    Zadarnic se strâng norii,se-nvârt încolo-ncoace,
    Se chinuie să plouă,dar nu cade un strop,
    Sau poate că în ciudă, în limba lor ne face,
    Sau poate pun la cale,știu eu,de vreun potop.

    Se-ntreabă multă lume,de ce nu plouă oare,
    De ce-i mai cald ca vara,deși suntem în mai,
    Blestemele-s de vină,sau de la poluare,
    S-a-ntors pe dos natura și răul intră-n Rai.

    Prin alte locuri însă,aud că plouă tare,
    Ba sunt chiar inundații,de mult ce a plouat,
    Numai la noi de-o lună ,e cer senin și soare,
    Unde mai pui că-n curte,fântâna a secat.

    Cu-ngrijorare caut,în locuri mai aparte,
    Un rest de lumanare și-n timp ce o aprind,
    Citesc o rugăciune,dintr-o mai veche carte,
    Și deja mi se pare,c-aud ploaia stropind.

    Și parcă rugăciunea ca-ntr-un altar răsună,
    Și frazele se leagă,în ritmul sacadat:
    Fă Doamne o minune și da-ne ploaia bună,
    Ce de atâta vreme cu toți am așteptat!

    Nicu Ionescu
    06.05.2018

    RăspundețiȘtergere
  63. Prietenie




    Prieteni,ce prieteni,poți zice că ai azi,

    Când nimeni nu te-ajută să te ridici,când cazi,

    Sau de cumva se-ntâmplă ceva ,să ai cui cere,

    De-nvrednicire-o vorbă,sau,știu eu, o părere.




    Și vorba,sau părerea,să fie constructivă

    Și nu sa te afunde în starea de derivă,

    Că de-obicei când valul vieții, te încearcă,

    De veghe-s multe inimi ,ce îți vor a ta barcă.




    Țin minte că pe timpuri,mai tineri când eram,

    Mulțime de prieteni și cunoștințe-aveam,

    Și de era furtună,și chiar cutremur mare,

    Avea prioritate-orice mică sărbatoare.




    Acum,o fi și vârsta,și schimbul de regim,

    Toți cei de altădată,cu jind doar ne-amintim.

    Mulțimea de prieteni,nicicum așa de mare,

    Ne mai vedem adesea,la câte-o-nmormantare.




    De-aceea o ideie mereu parcă îmi spune,

    Trăiește-ți astăzi viața și nu lăsa pe mâine,

    Cu tot ce reprezintă puterea și voința,

    Că permanent din umbra,pândește suferința.




    Nicolaie Ionescu

    RăspundețiȘtergere
  64. Nostalgie







    Peste-atâtea vechi probleme ce nicicum n-au rezolvare,

    Și ne trag spre vremuri tulburi,este una și mai mare,

    Că de când s-a luat zăpada,de-altfel aspru criticată,

    Azi ne-năbușă căldura,mai sever ca niciodată.




    Spre nebuna bucurie-a unora cu capitaluri,

    Ce-și petrec viața mondenă,printre fuste și scandaluri,

    Anul ăsta primăvara a fost mai puțin de-o lună,

    Cu anemice averse,în rest numai vreme bună.




    Nu toți știu,dar sigur este ,că s-a cultivat pământul,

    Însă fără pic de ploaie,în zadar ne-a fost avântul

    Și cam cum se vede treaba,roadă bună n-o să fie,

    Prognozându-se spre toamnă și mai multă sărăcie.




    Ieri bârfeam,ca niște țațe ,de programe cincinale,

    Însă azi le ducem dorul,fără viitor și cale,

    Ieri am condamnat și legea și averea comuniste,

    Azi oftăm cu neputință și-am dori să mai existe.




    Este-o vorba rea ,dar bună,pentru toți ce poart-o cruce,

    Să nu-i dea Domnul povară, cât românul poate duce,

    Alta spune,ce românul,chiar cu mâna lui iși face,

    Dac-ar vrea nici Sarsailă,nu ar mai putea desface.




    Loc nu este de regrete,fiidcă e deja târziu!

    La ce bun să-nșirui vorbe,dară-mi-te să le scriu

    RăspundețiȘtergere